Anexarea Basarabiei la Rusia

În urma semnarii tratatului de pace de la Bucuresti (16/28 mai 1812), Imperiul rus anexeaza pamînturile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior (1813) Basarabia.
*Termenul de Basarabia , desemna Bugeacul, zona restrînsa de la nordul gurilor Dunarii, care se afla sub dominatia otomana. Ulterior a fost extins la întreg teritoriul cuprins între Nistru si Prut.
Din momentul anexarii si pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea tarismul a urmarit doua scopuri principale în politica sa în Basarabia.Un scop presupunea integrarea cît mai rapida a provinciei în structurile social-politice ale imperiului , lichidarea specificului national local si rusificarea populatiei autohtone.Cel de-al doilea scop tinea de interesele geopolitice si strategice ale Tarismului în Sud-Estul Europei.El presupunea cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de buna guvernare în ochii poparelor balcanice. Aceste doua scopuri se aflau în permanenta contradictie. În primele doua decenii dupa anexare s-a acordat preferinta celui de-al doilea scop, nefiind neglijat nici primul, care va deveni dominant începînd cu sfîrsitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea.
Politica tarismului s-a manifestat în organizarea politica-administrativa, în relatiile social-economica si viata national-culturala.

Organizarea teritorial-administrativa a Basarabiei

La momentul anexarii , teritoriul Basarabiei era alcatuit , sub aspect administrativ, din doua parti: teritoriul , care se aflase în componenta Principatului Moldovei si teritoriul aflat sub dominatia otomana si a tatarilor nogai din Bugeac. Cetatile Hotin, Bender(Tighina), Akkerman(Cetatea Alba), Chilia si Ismail cu împrejurimile si asezarile din jur alcatuisera raiale turcesti. La est de Prut se aflau urmatoarele tinuturi ale Moldovei:La