Anglia si Normandia





Cucerirea normanda, din 1066, a dat Angliei o clasa stapanitoare noua si straina. Regii normanzi au creat o monarhie puternica, implicand si Anglia in ambitiile lor dinastice de pe continent.
Dupa ce l-a invins pe Harold in batalia de la Hastings, William Cuceritorul (1066-1087) s-a incoronat la Westminster, fiind recunoscut rege de "parlamentul" anglo-saxon. Acesta i-a legitimat pozitia, insa nu putea ascunde faptul ca s-a suit pe tron prin intermediul fortei, distribuind prazile de razboi sustinatorilor sai. De fapt, William urmarea inlaturarea vechii clase din conducerea statului si a bisericii, creand o societatea pe deplin feudala, in care grupurile sociale dominante erau formate din straini provenind din Normandia si alte regiuni ale Frantei.

Regele normand
Totusi, Wilhelm a fost capabil sa se foloseasca si de faptul ca putea controla intreaga tara. El a pastrat o mare portiune de pamant pentru el insusi, impartind ce ramasese in parcele mici, astfel incat proprietatile supusilor sai erau prea imprastiate pentru a constitui o amenintare puternica.
Astfel, inca de la inceput, monarhia normanda a Angliei a fost mult mai puternica decat
majoritatea monarhiilor de pe continent - cu siguranta mult mai puternica decat monarhia franceza - iar in 1066 Wilhelm a reusit sa obtina un juramant de credinta de la toti vasalii din tara, cu implicatia nefeudala ca loialiatea lor era in primul rand fata de coroana, iar apoi fata de lorzii de la care aveau pamanturile.
Din acest motiv monarhia engleza a fost foarte puternica comparata cu alte state feudale. Totul continua sa depinda de personalitatea regelui insusi, insa autoritatea coroanei era inca usor subminata de problema succesiunii la tron, sau cand un copil sau o personalitate necunoscuta ocupa tronul.
Timp de cativa ani dupa cucerire au existat anumite neintelegeri intre rege si seniorii
sai, de vreme ce trebuiau sa formeze un front comun impotriva