Catedrala Notre-Dame din Paris, construita între 1218-1235. Fatada este
de un geometrism perfect, dar cu cele doua turnuri neterminate.

Spre deosebire de arta romanica ce a fost creata, conditionata si dezvoltata în principal în ambianta monastica, arta gotica este preeminent urbana.
Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva, greoaie scunda, sobra in elemente decorative, întunecoasa si simpla în structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica are o structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu un interior bine luminat si manifestând, întregul edificiu, o tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt arbitrare, inadecvate, si în orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt scunde, simple ca structura arhitectonica, întunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva, multe biserici romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o decoratie, în interior si exterior, foarte bogata. Totusi, prima impresie pe care o lasa cele doua stiluri arhitectonice concorda in linii mari cu definitile de mai sus.
Data aparitiei goticului este imposibil de precizat. Conditile locale au determinat mari decalaje de timp între constructii din diferite tari si regiuni. În Franta - tara de origine a acestui stil - prima constructie gotica din regiunea pariziana dateaza din jurul anului 1130; dar în alte tari goticul apare mult mai târziu, în a doua jumatate a secolului al XII-lea, si în secolul al XIII-lea si chiar al XIV-lea în unele regiuni din Germania, unde va coexista mult timp cu romanicul. O multime de biserici romanice din Provence dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea (fiind deci contemporane cu catedrala din Chartres). În unele claustre din Catalonia, galeriile în stil pur romanic au fost executate în secolul al XV-lea. Daca arta romanica este definita ca arta a secolelor XI si XII, iar cea got