Cea mai veche perioada din istoria Romei

Problema izvoarelor cu privire la istoria veche a Romei este extrem de complicata . Monumentele epigrafice din aceasta perioada sunt foarte sarace , iar cele mai vechi dintre ele , inscriptia de pe o fibula de aur , dateaza din anul 600 i.Hr. Primul istoric roman este senatorul Fabius Pictor (sfarsitul secolului III i.Hr.)
Datele lingvistice ne ajuta in primul rand sa explicam componenta etnica a celei mai vechi populatii din Italia , populatia “preromana” . Romanii , ca si latinii fac parte dintr-un grup lingvistic distinct , latino-talisc .
Cele mai sigure date cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizeaza materialele arheologice. Din datele arheologice reiese limpede ca intemeierea orasului nu a fost opera unui “intemeietor” , dupa cum pretinde traditia literara. Orasul s-a format treptat , prin unirea si contopirea a diferite comunitati . In urma sapaturilor s-a stabilit ca in secolul VIII i.Hr. au aparut in Latium , pe colinele Palatin , Esquilin , Caelius si Quirinal , o serie de asezari primitive , izolate unele de altele . Pe la jumatatea sec VII i.Hr. populatia primelor asezari a inceput sa ocupe versantii colinelor si vaile dintre ele , unde se va ridica mai tarziu Fortul roman . Nici popularea acestor teritorii nu poate fi considerata drept intemeierea orasului propriu-zis . In perioada respectiva , comunitatile isi intarira numai legaturile si , poate , unele dintre ele se unira . Pe baza noilor sapaturi , aparitia Forului roman , de data aceasta ca un centru al vietii economice si politice , trebuie fixate in primul patrar al secolului VI i.Hr. Cam tot in aceeasi perioada, Capitoliul , care fusese probabil o colina nelocuita se transforma in citadela noului oras. Asadar , arheologii inclina sa dateze aparitia Romei la inceputul secolului VI i.Hr.
Originile numelui acestui oras nu este cunoscuta . In literature s-au facut incercari de a-l deduce din radacinile anumitor cuvinte gr