Criza economica II

La sfârsitul anilor 1770, a început o criza economica ce a afectat întreaga economie, cu exceptia comertului colonial. Pretul vinului a scazut brusc din cauza supraproductiei. Aceasta a constituit un dezastru pentru multi tarani, pentru care vinul era un produs important vandabil. Recoltele slabe au fost mai frecvente între 1778 si 1779 , 1781- 1782 si 1785-1786. În 1788 recolta a fost deosebit de slaba, provocând un dezanstru de proportii. O productie proasta într-o societate preindustriala duce întotdeauna la somaj masiv, întrucât cresterea pretului la alimente determina o scaadere a cererii de produse manufacturiere, într-un moment în care atât taranii, cât si muncitorii urbani aveau nevoie de lucru mai mult ca oricând, pentru a face fata preturilor majoritare. Industria textila, care acoperea jumatate din productia industriala, a fost deosebit de greu lovita.
În vremuri normale, un muncitor cheltuia pâna la 50% din venitul sau pentru pâine. În august 1788, pretul pâinii a început sa creasca la Paris si, în februarie 1789, era mai mare cu peste 50% . În primavara lui 1789, un muncitor cheltuia pana la 88% din salariu pe pâine. La 29 aprilie, casa si fabrica unui prosper manufacturier de tapet, Reveillon, au fost incendiate, pentru ca se zvonise ca vrea sa reduca salariile. Dar aceasta razmerita a fost mai mult un protest violent împotriva lipsei de pâine si a pretului ei. Cel putin 50 de persoane au fost omorâte sau ranite.
Situatia era asadar critica în momentul în care s-au întrunit Starile Generale. Problemele economice (pretul pâinii si locurile de munca) împingeau pentru prima data Franta catre revolutie si creasera o nemultumire care putea fi folosita de gruparile politice pentru a scoate multimea în strada si a salva Adunarea Nationala.

Revolta din Paris

La sfârsitul lui iunie, gazetarii si adeptii ducelui d Orleans si-au stabilit un cartier general permanent la Palais Royal. Aici se adunau în fiecare seara mii de oameni pentr