Evolutii in arta II
Noi curente de gandire
Alexander Graham Bell
Alexander Graham Bell s-a nascut la 3 martie 1847 la Edinburgh, în Scotia, în familia unui profesor de logopedie. Nu a fost un copil-minune; îl preocupau colectiile de stiinte naturale. Avea un auz muzical admirabil, fapt pentru care s-a consacrat muzicii si a învatat si meseria tatalui sau. La vârsta de cincisprezece ani a terminat scoala medie. A început sa studieze la Universitatea din Edinburgh si sa predea la o scoala din Elgin; ulterior a studiat medicina la Universitatea din Londra. În anul 1871 s-a mutat împreuna cu parintii în Statele Unite ale Americii, unde a dobândit cetatenia americana. Înca din perioada când lucra la Elgin a început sa se ocupe de unele experimente acustice. A studiat lucrarile lui Helmholtz, care l-au îndemnat sa se ocupe de studiul undelor sonore. În anul 1873 a devenit profesor de fiziologia vorbirii la Universitatea din Boston, eveniment care a marcat începutul activitatii sale în domeniul inventiilor. Studiul mecanicii vorbirii l-a facut sa se gândeasca la posibilitatea construirii unui aparat pentru legaturile telegrafice. A experimentat transmiterea stirilor pe cale telegrafica, folosind ca membrana, o tablita de fier inclusa într-un electromagnet. Apoi, împreuna cu Thomas Watson, a experimentat transmiterea si receptarea stirilor baza principiului electromagnetic. Pe parcursul experimentarilor telegrafului a descoperit principiul telefonului. Între anii 1875-1877 i-au fost acordate trei patente de inventii. Descoperirea telefonului i-a adus câteva procese; cu toate acestea, prioritatea sa a fost confirmata. În activitatea sa, Bell s-a dedicat, în principal, urmatoarelor doua domenii: punerea la punct a sistemului telegrafiei multiple si studierea undelor de aer care se formeaza în ureche în timpul receptarii sunetelor vorbirii. A construit mai multe dispozitive ajutatoare pentru a-i învata sa vorbeasca pe surdo-muti. S-a ocupat,
