Fiul de notar

Intreaga arta a secolului al XV-lea florentin, cu izbanzile si problemele sale, a fost rezumata si dusa pana la cea mai inalta expresie a sa de mostenitorul genial care a fost Leonardo da Vinci. Expresia si proportia, perspectiva si anatomia ;compozitia geometrica stricta si « redarea »detaliului, relieful figurilor si integrarea lor in peisaj, toate aceste exigente contrarii deveneau pentru Leonardo compatibile gratie clarobscurului :la el, lumina si umbra creeaza spatiul, invaluie formele, estompeaza departarile, armonizeaza culorile si sunt uneori parca variabila materia a tablourilor sale. Dar e greu sa-l consideram pe Leonardo numai ca pictor ; a jucat doar un rol de aceeasi importanta in arhitectura si in sculptura-rol pe care-l, ghicim din schitele sale si din cateva imitatii nesigure ; si numai scrierile lui literare, stiintifice si teoretice ne dau cheia picturii si a intregii sale activitati.
Fiu de notar, nascut in satul Vinci, dat de tatal sau la 17 ani, in 1469, ca ucenic pe langa Verocchino, devenit maestru independent in 1475, Leonardo a parasit Florenta in 1481, inrand in slujba lui Ludovico Moro, ducele Milanului. Din aceasta perioada florentina dateaza « Bunavestire » de la Uffizi, subtila si fermecatoare, dar a carei executie stricta si bogatie ornamentala tin evident de atelierul lui Verrocchino ; mai personal, de pe atunci fascinat, e portretul Ginevrei Benci, scaldat in clarobscur. « Inchinarea Magilor », neterminata, anunta toate preocuparile viitoare: piramida de figuri , peisaj vast, efecte de lumina, miscari ale multimii si mimica expresiva-totul tratat, ca mai tarziu in « Cina cea de taina » de la Milano, in sensul unei subite revelatii spirituale.
Anii milanezi (1481-1499) vad nascandu-se printre mii de lucrari si de proiecte, « Fecioara intre stanci », adevarat manifest al luminismului si al principiilor de compozitie, si « Cina cea de taina »(1499), opera monumentala pe linia Masaccio, dar de-o infi