Inceputurile Romei

Italia celor mai vechi timpuri se prezenta ca un adevarat mozaic de populatii, unele autohtone (sau de origine incerta), altele venite aici din regiuni si in epoci diferite. Populatia bastinasa din Sardinia - care in mileniul al doilea i.e.n.a creat interesanta si misteriasa civilizatie a “nuragilor” - a fost in stranse raporturi etnice cu triburi din Spania si din nordul Africii. In Sicilia, triburile de elimi si sicani, de origine mediteraneeana, au fost impinse cu timpul in regiunea vestica a insulei de catre siculii indo-europeni. Pe coastele Sardiniei si ale Siciliei s-au instalat, inca din al doilea mileniu i.e.n., negustori fenicieni ; in timp ce grecii si-au fondat colonii - incepand din sec. VIII i.e.c. - in sudul Italiei si al Siciliei.
Sudul peninsulei era ocupat de triburi paleoitalice (osci, ausoni, morgeti, itali etc.) - pe langa alte triburi, in principalale iapigilor, provenind probabil de prin partile Iliriei si ocupand regiunea actualei Puglia. In centrul Italiei, printre localnicii care vorbeau o limba indo-europeana (latini, umbri, sabini, samniti, volsci, peligni, equi, marsi s.a.) s-au instalat - probabil incepand de prin sec. Al X-lea i.e.n. - valuri succesive de etrusci, a caror civilizatiea fost determinanta pentru viitorul peninsulei. In nordul Italiei, predominanta era populatia - de origine mediteraneeana - a ligurilor. Zona nord-estica, apoi, fusese ocupata de populatii indo-europene - ca rhetii sau euganii, intre care locul intai il detineau venetii (care, dupa parerea celor vechi, erau originari din Iliria). Ultimii veniti - din regiunea Europei Centrale, in migratii succesive timp de un secol, incepand de pe la jumatatea sec. V i.e.n.- au fost razboinicele triburi ale celtilor, care au ocupat campia Padului (in unele zone amestecandu-se cu ligurii) si care la inceputul sec. II i.e.n. au reprezentat o serioasa primejdie pentru romani.
Inceputurile Romei au fost multa vreme invaluite in haina poetic-mistificatoare