RAZBOIUL ANTIOTOMAN DE SUB CONDUCEREA LUI MIHAI VITEAZUL. UNIREA POLITICA A TARILOR ROMÂNE
Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Române
Cadrul politic international al razboiului antiotoman
Aderarea Tarilor Române la “Liga Crestina”
Confruntarile oastei Tarii Românesti cu otomanii în anii 1594 – 1599
Campania lui Mihai Viteazul în Transilvania si Moldova
Unirea politica a Tarilor Române
Framântari politice în Transilvania si asasinarea lui Mihai Viteazul
Aprecierea figurii lui Mihai Viteazul în literatura istorica
LICEUL”IULIA HASDEU” CL X-a “C”
REFERAT REALIZAT DE ARGHIR MAXIM
- CHISINAU -
Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Române
Angajarea Tarilor Române în razboiul antiotoman de la sfîrsitul sec. al XVI-lea a fost determinata de factori interni si externi.
Criza Imperiului Otoman în ultima treime a sec. al XVI-lea s-a manifestat si în Tarile Române prin agravarea dominatiei otomane au încetat, iar aceasta a avut drept urmare înasprirea suzeranitatii asupra Tarilor Române. A fost instaurat un regim politic controlat de Poarta, care încalca stipulatiile ahidnamelor (capitulatiilor), menite sa reglementeze relatiile româno-otomane. Perioada ce a urmat dupa înfrîngerea lui Ioan-Voda (1572-1574) se caracterizeaza prin aprofundarea dominatiei otomane: este încalcata traditia dinastica a succesiunii la domnie, iar tronurile sunt scoase la mezat, ceea ce a determinat o instabilitate politica si o crestere substantiala a obligati- unilor financiare catre Poarta. Obligatiunile traditionale- haraciul si peschesurile- au atins niveluri pe care nu le avusera într-o perioada anterioara. Cuantumul obligatiunilor economice depasea adesea capacitatea de pro- ducere a taranilor, si ca urmare ducea la ruinarea lor, provocînd o grava criza demografica si o instabilitate a populatiei rurale.
Poarta a favorizat stabilirea în Tarile Române a elementului comercial greco-levantin, mai ales în calitate de camatari, care contribuia la ruinarea nobilimii locale. În institutiile reprezentative ale statului patrunde un numar apreciabil de boieri greci, aflati în strînsa legatura cu cercurile fanariote din capitala otomana.
Acestui element strain se opune boierimea noua autohtona, care sustine domnul în lupta antiotoman. Boierimea autohtona nu mai este satisfacuta de conditiile suzeranitatii otomane, asa cum era în secolul al XV-lea mijlocul sec. al XVI-lea, deoarece evolutia regimului otoman prevestea o posibila instalare a pasalîcului.
Hotarîrea de a porni la lupta, adoptata de boierimea locala, era îndreptata atât împotriva elementului greco-levantin, cît si în general împotriva dominatiei otomane. Astfel, ideea unei revizuiri a relatiilor româno-otomane devine imperioasa.
În lupta antiotoman domnul Tarii Românesti miza pe o sustinere a popoarelor balcanice: a negusto- rilor si clerului din Balcani, a conspiratiei grecesti antiotomane etc.
Rolul hotarîtor în concentrarea fortelor antiotomane trebuia sa-l joace unirea eforturilor Tarilor Române. Actiunile comune politico-militare ale T.Române s-au desfasurat pe fondul unor permanente legaturi economice ale teritoriilor din spatiul locuit de români, al unitatii institutionale si al relatiilor constante dintre voievozii si boierii români, al unitatii spirituale (religia ortodoxa) si al unitatii de cultura exprimata prin circulatia în spatiul românesc a tipariturilor si traducerilor în limba româna. Cultura a avut un rol covârsitor în formarea si dezvoltarea constiintei de neam a tuturor românilor: moldovenilor, muntenilor si ardelenilor.
Actiunile antiotomane ale românilor s-au desfasurat într-un cadru politic extern favorabil, determinat de constituirea unei coalitii europene antiotomane- Liga Crestina, initiata de Imperiul Hasburgic si Statul Papal, la care au mai aderat Spania si ducatele din nordul Italiei- Toscana, Mantova, Ferara, nu însa Polonia si Anglia, care au ocupat o pozitie rezervata fata de coalitie.
Acestia au fost factorii ce au servit drept premisa a razboiului antiotoman si a unirii politice a Tarilor Române sub conducerea lui Mihai Viteazul.
Razboiul antiotoman. Mihai Viteazul devine domn al Tarii Românesti în octombrie 1593, fiind sprijinit de marele vizir Sinan Pasa, de puternica familie a Buzestilor (din Oltenia, unde Mihai fusese ban) si de Cantacuzinii aflati la Constantinopol.
În anul cînd noul domn al Tarii Românesti urca pe tron, Liga Crestina depunea eforturi pentru a atragere Tarile Rom...