Renasterea militara nationala
Ideal si coordonata fundamentala a istoriei romanilor, incununare a procesului legic de formare si afirmare tot mai puternica a constiintei nationale si a vointei maselor largi populare de a se sti laolalta in cadrul frontierelor unuia si aceluiasi stat, Unirea Munteniei si Moldovei de la 24 ianuarie 1859, sub domnia luminoasa a lui Alexandru Ioan Cuza, reprezinta unul din actele de cea mai mare insemnatate pentru dezvoltarea de-sine-statatoare a poporului roman. Acest moment a marcat constituirea statului national roman modern si intrarea tarii noastre in noua etapa a evolutiei ei capitaliste, a creat conditii pentru cucerirea neatarnarii si exprimarea viguroasa a individualitatii natiunii noastre. Contemporanii, care prin activitatea lor insufletita de un cald patriotism au contribuit la indeplinirea maretului act al Unirii, au numit ziua de 24 ianuarie 1859 „Ziua renasterii noastre nationale" sau „Cea mai frumoasa zi a neamului romanesc". Printre marile probleme ce se impuneau a fi rezolvate dupa Unirea Principatelor a fost si organizarea armatei nationale romane moderne. In legatura cu locul si rolul viitoarei armate in cadrul statului roman, cu structura si fizionomia ei, a avut loc in acea perioada un larg schimb de idei, infruntari de opinii, au fost reactualizate conceptii ale revolutiei de la 1848, s-a facut apel la invatamintele trecutului. Subliniind ca „toata garantia independentei noastre nationale, pastrarea si respectarea dreptului si teritoriului nostru stau de azi inainte in puterea si in mana noastra", publicatia „Curierul Principatelor Unite" arata necesitatea de a se efectua o „reorganizare a puterii militare pe bazele unui sistem nou". La randul sau, ziarul „Reforma" scria: „sa ne armam daca vrem sa traim ca natie; sa ne armam ca sa putem fi gata a infrunta orice pericol". Parerea ca misiunea armatei romane trebuie sa fie apararea patriei era reluata si de „Anuntatorul roman" :"n-avem a declara razboi, nici a ataca