Sistemul electoral din Romania

Alegerile au intrat in cotidianul vietii publice romanesti in istoria moderna, desi, dupa toate probabilitatile, un sistem electiv pentru adunarile de stari a existat si mai inainte. Unii participanti la adunarile din perioada fanariota au fost "alesi" de"starile" pe care le reprezentau, uneori chiar intr-un numar egal de fiecare tinut-ca in 1756\1757 in Moldova. Alegerile propriu-zise, in "haine parlamentare" moderne, sunt insa constatate in perioada Regimului Organic, cand au fost instituite Obstestile Adunari si Obstestile Adunari Extraordinare, cele din urma cu sarcina limitata de a desemna pe domn.
In 1857, Principatele au trecut printr-o experienta unica. In temeiul Tratatului de la Paris, din primavara lui 1856, au fost convocate in fiecare tara cate un Divan sau Adunare ad-hoc. De data aceasta au fost incluse in procesul electoral toate categoriile sociale, cu exceptia tiganilor robi, de curand eliberati. Dupa anularea rezultatului alegerilor, in urma fraudarii de catre caimacanul Nicolae Vogoride, a avutloc un nou scrutin in 1857, care a dat castig deplin miscarii nationale. Procesul electoral s-a desfasurat in mai multe etape, corespunzatoare diferitelor categorii; de asemenea, criteriul originii sociale a fost inlocuit cu cel al starii materiale. Marii proprietari, desi in numar restrans, au ales cate doi deputati de fiecare judet sau tinut, micii proprietari, razesi sau mosneni, cate unul.Orasenii au ales cate un deputat de fiecare resedinta de judet sau tinut, cu exceptia capitalelor, unde numarul celor alesi era mai mare. Tarani clacasi sau pontasi au avut si ei cate un reprezentant de judet sau tinut. Lor li s-au alaturat si reprezentantii ierarhiei bisericesti. Cu exceptia clacasilor si a pontasilor, care au ales prin delegati, celelalte categorii au votat in mod direct pe deputati. In urma Conventiei de la Paris, puterile statului au fost impartite si fiecare dintre cele doua Principate au fost dotate cu Adunari e