Statuia ecvestra
10 mai 1939. In Piata Palatului din Bucuresti, Carol II dezveleste statuia ecvestra a lui Carol I, unchiul si predecesorul sau pe tronul României. Statuia, maiestuoasa, superba, o armonie de forme robuste, era opera celebrului Mestrovici, sculptorul din Belgrad, care împodobise capitala României cu atâtea opere de arta.
Nu întâmplator regele Carol II voise sa dezveleasca statuia unchiului sau tocmai în ziua de 10 mai. Era zi de sarbatoare, era ziua nationala a României moderne de pâna la 1947. Asa fusese conceputa din primii ani de domnie a lui Carol I si asa intrase în traditie.
10 mai era ziua regelui si a familiei sale sau ziua tuturor românilor? Desigur, mai cu seama la început, ea avea mai accentuat prima acceptiune. Era ziua în care, în 1866, la Bucuresti, în fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia românilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Ziua în care îsi exprima devotamentul "fara margini catre noua mea patrie si acel neînvins respect pentru lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetatean azi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împartasi cu d-voastra soarta cea mai buna ca si cea mai rea". (vezisi nr. 1 1976 venirea lui în tara).Sarbatoarea acestei zile aveasi semnificatia aducerii aminte, având mereu persoana principelui (regelui) si familia sa în centru. Familia regala, pe lânga participarea la defilare, era prezentata la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea în mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu. Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie în aceasta zi cât mai mult vazuti, sa ilustreze apropiere de popor (pentru orice suveran si, prin imitatie, pentru orice om politic în epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima întâlnire cu oaspetii sai de 10 mai, în 1867, Carol I roste