Teorii privind etnogeneza romanilor
Studierea problemei etnogenezei (din greaca, etnos înseamna "popor", genesis - "nastere"), adica a originii oricarui popor, consta în determinarea urmatoarelor aspecte: când, unde, din ce parti componente si în ce conditii s-a format comunitatea etnica respectiva. Aceste cerinte se refera si la problema originii neamului românesc.
Etnogeneza românilor este una din cele mai fundamentale probleme ale istoriei noastre nationale. Ea a atras nu numai atentia istoricilor români ci si straini. De multe ori, însa, conzluziile istoricilor, mai cu seama ale celor straini erau dictate de anumite interese geopolitice. în acest caz credem oportun sa ne referim succint la cele maj importante teorii ale etnogenezei românilor, expuse în literatura istorica.
În operele autorilor medievali, începând cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata ca românii, numiti de ei vlahi, sunt colonisti romani adusi de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, ca vlahii erau "pastorii romanilor", ca ei locuiau în Panonia pâna la venirea hunirlor (sec. V).
Umanistii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul papa Pius al Il-lea s.a.) de asemnea erau de parere ca românii "sunt de neam italic". Cronicarii si savantii români din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Canta-cuzino, D, Cantemir, reprezentantii Scolii Ardelene - Petru Maior, Samuil Micu, Gh. Sincai) au demonstrat originea comuna a românilor din Transilvania, Tara Româneasca si Moldova din "vechii romani", care au locuit în Dacia. Dimitrie Cantemir a mentionat si aportul dacilor la formarea poporului român. Reprezentantii Scolii Ardelene considerau, însa fara temei, ca dacii au fost exterminati în timpul razboaielor cu romanii. Cercetarile ulterioare ale istoricilor au combatut aceasta afirmatie. Tot nefondate sunt si teoriile cum ca românii s-au format numai pe suportul dacic, fara o contributie substantiala a romanilor.