Umanismul si Renasterea

,,Nu pot trece sub tacere pe aceia care nu se deosebesc întru nimic de ultimul cârpaci, totusi se mândresc grozav cu un titlu zadarnic de noblete...; îsi arata în fiece ciolt chipuri sculptate sau pictate de-ale înaintasilor, ti-i însira pe mosii stramosii lor, cu strabunele lor titluri. Ei însisi nu prea se deosebesc de statuile mute, ba sunt chiar mai lipsiti de duh decât chipurile acestea cu care se falesc... . Si nu lipsesc altii, tot atât de prosti, care privesc cu admiratie, ca pe niste zei, acest soi de dihanii.’’
Erasmus din Roterdam, ,,Lauda prostiei’’

Contextul politic, economic si social în care apare
Ajunsa în pragul anului 1300, societatea de pe Batrânul Continent, avea nevoie de o schimbare radicala în toate ramurile colectivitatii existente. Aceasta schimbare avea sa fie cunoscuta în urmatoarele trei secole, când se va desfasura un amplu proces de restructurare în cadrul tuturor componentelor sale. Astfel, între secolele XIV-XVI s-a dezvoltat si s-a impus un nou tip de economie, au avut loc marile descoperiri geografice, s-au conturat teritorial si institutional statele nationale, iar stiintele, artele si literatura au cunoscut o diversificare fara precedent. Comparativ cu Evul Mediu, societatea europeana a înregistrat o autentica ,,Renastere’’.
Societatea din Epoca Medievala este dominata de catre o economie naturala închisa, cu o circulatie restrânsa a marfurilor, si care este putin favorabila progreselor. Organizarea sociala este întemeiata pe dependenta servila sau pe cea vasalica, pe sistemul corporatist, în care omul era considerat precum un element al unei colectivitati constituite (obste, breasla, stare sociala etc.) nu reusea sa încurajeze o dezvoltare spectaculoasa a societatii. Biserica controla gândirea si viata culturala. Abaterile de orice fel de la modul de a gândi al Bisericii era considerata drept erezie si era pedepsita într-un mod foarte aspru.
Toate acestea se afla în concordanta cu existenta unei societa