INFERNUL LA VERGILIUS



Una dintre cele mai interesante carti ale „Eneidei” este cea de-a sasea, carte în care ni se înfatiseaza coborârea lui Aeneas în Infern, o coborâre cu valoare initiatica.
Dupa ce pleaca din Cartagina, Aeneas ajunge în Italia la Cumae, unde Sibylla locala îl ajuta sa ajunga în infern, loc în care eroul de pâna atunci va putea afla de la tatal sau Anchise viitorul semintiei sale. – „MESAJUL PROFUND AL „ENEIDEI” eroilor romani este pregatita de coborârea lui Enea în Infern, configurata ca un experiment cu semnificatie initiatica. Ajuns la apogeul acestei initieri, Enea poate sa contemple concret, într-o imagistica foarte plastica, soarta descendentilor sai, pâna atunci doar vag intuita de el.” Asadar, aici Anchise se adreseaza cumva întregului popor roman, pentru a-i evidentia misiunea, deci este ilustrata conceptia lui Vergilius asupra menirii romane: „Tu adu-ti aminte, romane, sa cârmuiesti cu putere noroadele, sa stabilesti rosturile pacii, sa cruti pe cei ce se supun si sa zdrobesti pe trufasi: iata menirea ta”.
În aceasta carte se atinge apogeul epopeii, aici sunt nuantate în cea mai mare masura valentele mitice ale operei. Realitatea istorica se dilata mult în favoarea celei legendare, iar timpul si spatiul devin entitati auxiliare menirii civilizatoare a lui Aeneas.
Eroul, în momentul patrunderii sale în lumea infernala, traieste din plin experienta spirituala, descoperind astfel mirajul eternitatii umane. Umbrele muritorilor pe care le întâlneste în cautarea tatalui sau nu sunt decât simple instrumente ale introspectiei în fantastic, dar conduc fara îndoiala la desavârsirea predestinarii mitice. Chiar si revederea lui Dido, aparent tragica prin nepasarea reginei, semnifica îndepartarea definitiva a ispitei. Mai mult, Dido, tentatia pasionala, obstacol pe care Aeneas l-a avut de înfruntat în calatoria sa initiatica, în finalizarea misiunii sale divine, reprezinta TRECUTUL, ca timp sacru, iar portretele eroilor romani simbolizea