Transport interurban de persoane
Februarie 2003

Piata
Dintotdeauna transportul a fost o necesitate umana de baza si o sursa importanta de câstig pentru cei care s-au ocupat de organizarea acestei activitati. În România, transportul de persoane între localitati se poate face pe cale feroviara sau rutiera (exceptând distantele lungi care pot fi strabatute pe calea aerului, dar în cele ce urmeaza nu ne vom referi la acestea, si nici la drumurile parcurse cu ajutorul autoturismelor proprietate personala).
Diferentierea pe care oamenii o fac între aceste modalitati de calatorie are la baza criterii cum ar fi: rapiditatea, confortul, siguranta, serviciile asigurate pe parcursul calatoriei si, nu în ultimul rând, pretul pe care trebuie sa-l plateasca.
Mai ales în contextul economiei actuale, în care mobilitatea fortei de munca (atât între diferite ramuri de activitate, cât si în plan geografic) înregistreaza cresteri semnificative, transportul interurban de persoane capata o importanta deosebita.
Conform Institutului National de Statistica, în anul 2001 numarul de pasageri care au apelat la transporturile rutiere interurbane si internationale a fost de peste 200 milioane, dar tendinta fata de anul precedent este una descendenta. S-au utilizat peste 3000 de autobuze si microbuze.
În cazul transporturilor rutiere internationale de persoane, în România anului 2002 s-a înregistrat o tendinta descrescatoare (aproximativ 90% fata de anul 2001 la majoritatea indicatorilor).

Clientii
Clientela se împarte în doua mari categorii: persoane care fac naveta zilnic, saptamânal sau la diferite intervale de timp (acestia au cea mai mare pondere) si turistii.
În general ei se înscriu în grupa celor cu venituri medii si mici, deoarece persoanele cu posibilitati financiare













superioare prefera sa calatoreasca cu avionul, cu trenul de mare viteza (Intercity) sau cu masina personala.
Pentru ca clientii sa poata beneficia de cele mai bune conditii, trebuie sa se aiba în