(23.01.1862 – 14.02.1943)

David Hilbert a fost cu adevarat unul dintre cei mai mari matematicieni ai timpului. Lucrarile sale si însasi personalitatea lui entuziasmata pâna în prezent au influentat adânc dezvoltarea stiintelor matematice. Intuitia sa patrunzatoare, puterea creatoare si originalitatea irepetabila a gîndirii matematice, interesele multilaterale l-au facut explorator în multe domenii ale matematicii. Acesta a fost unicul într-un sens, personalitate adânc cufundata în lucrul sau, complet devotat stiintei, neobosit profesor si conducator de cel mai înalt rang.
Autobiografia si cronica familiara porneste din faptul, ca datorita reusitei combinari de gene ale lui Otto Hilbert si sotiei sale Maria la 23 ianuarie 1862 s-a nascut un copil deosebit de talentat, pe care l-au numit David.
Copilaria lui David Hilbert, ca si majoritatii copiilor din Königsberg, s-a petrecut într-o atmosfera de admiratie a ideilor lui Kant, fecior remarcabil al acestui oras. În fiecare an la 22 aprilie, la aniversarea nasterii marelui filozof, cavoul lui aflat lânga catedrala se deschidea pentru public. În acele zile David o însotea pe mama-sa, care era înzestrata cu idei filozofice, pentru a omagia memoria lui Kant. Tot mama-sa avea sa-i atraga atentie feciorului la constelatiile ceresti si sa-l conduca în lumea numerelor interesante. Datorita tatalui instruirea prematura a lui David avea amprenta calitatilor prusiene a punctualitatii, prudentei, devotamentului, staruintei, disciplinei si respectarii legii.
În scoala pegatitoare a Friedrich Collegiului Regal David a studiat primele lectii necesare pentru Gimnaziul Umanitar. Aici el trebuia sa fie admis, daca solicita de a primi specialitate, rang duhovnicesc sau sa devina profesor universitar. Aceste lectii includeau în sine citirea si scrisul în alfabetul latin si gotic, caligrafia, partile vorbirii, analiza propozitiilor, istorii biblice, aritmetica elementara. Gimnaziul, care a fost ales de parinti pentru David se consid