(21.08.1789 – 23.05.1857)

Aproape un secol ne desparte de timpurile de când geniul Poincaré uimea cu spectrul sau larg al gândului stiintific întreaga elita contemporanilor sai. Numele lui Poincaré se afla alaturi de Newton si Arhimede, fiind un pisc enorm în lantul ratiunii si gândirii umane. Istoricul american E. Bell l-a numit ca "ultimul universalist". Ultimul, deoarece Poincaré împreuna cu Hilbert au încheiat lantul marilor matematicieni cu titlul de universalisti. În timp de 30 ani de lucru continuu Poincaré a lasat lucrari fundamentale practic în toate ramurile matematicii, ceea ce l-a facut lider recunoscut de contemporanii sai.
"Autoritatea Nr.1 a timpului" – asa îl numeau colegii, s-a nascut la 29 aprilie 1854 în orasul Nancy (Lorraine, Franta). Tatal sau Leon Poincaré la vârsta de 26 ani îmbina cu succes profesia de medic, farmacist si lector la facultatea de medicina. Madam Poincaré se ocupa cu casa si educatia fiului Henri si fiicei Alina. Parintii si rudele apropiate au observat în micul Henri o distractie neobisnuita, ceea ce îi îngrijora foarte mult. Aceasta calitate l-a însotit pe parcursul vietii, datorita carui fapt au fost povestite multe legende. Însa nimeni nu presupunea, ca distractia lui Henri este nu altceva decât o dovada a calitatii înnascute de a se izola de realitatea înconjuratoare.
Îmbolnavindu-se de difterite Henri a stat la pat câteva luni, dar drept urmare a acesteia a fost paralizarea picoarelor si a muschilor laringiali. Henri a fost tintit la pat cu amprenta tacerii pe buze. Puterile foarte greu se întorceau la organismul slabit. Paralizia picioarelor s-a tratat mai repede, dar treceau lunile, iar micul Henri nu spunea nici un cuvânt. Aceasta l-a facut sa devina foarte atent la sunetele lumii înconjuratoare. Auzul a devenit unica sursa de legatura cu lumea exterioara. Deja peste mai multi ani, psihologii au determinat la renumitul învatat o proprietate foarte rara, si anume asimilarea colorata a sunetelor, în rezultatul car