Matematicieni din prima jumatate a secolului al XX-lea












GENERALITATI

Matematica si învatamântul matematic în România între 1918 si 1949

În anul 1918, când un ministru al învatamântului era profesorul universitar de geografie Simion Mehedinti, s-au elaborat si pus în aplicare câteva legi, menite în special sa schimbe „scoala poporului”, denumire prin care se întelegea pe atunci scoala primara si învatamântul normal (scolile de învatatori). Viitorii învatatori si profesori urmau sa fie selectionati dupa criterii de vocatie, dintre cei care urmau „scolile pregatitoare si seminariile normale”. Prin legile amintite se intentiona în special sa se ridice „scoala poporului”, ajungându-se pâna la un fel de „universitate taraneasca”. Toate aceste proiecte au fost însa abandonate dupa scurt timp. În 1919, apoi în 1924, 1928,1932, 1934, 1936 si 1937 au fost facute modificari esentiale în domeniul învatamântului de toate gradele.
Învatamântul primar a suportat modificari prin legea din 24 iulie 1924 (acestei legi i s-au adus modificari în anul 1937 si 1937).
Învatamântul secundar a fost modificat esential prin legea din 8 mai 1928. conform acestei legi, în învatamântul secundar intrau: învatamântul secundar teoretic (gimnazii si licee teoretice); învatamântul normal (pentru format învatatori); seminariile teologice; învatamântul industrial, organizat prin legea din 1936, care cuprindea gimnazii industriale, licee industriale si scoli speciale industriale; învatamântul comercial, organizat tot prin legea din 1936, care cuprindea gimnazii si licee industriale; învatamântul agricol, cu scoli agricole de gradul I si II si scoli de economie casnica de gradul I si II pentru fete, dependente de Ministerul Agriculturii si Domeniilor; învatamântul militar, care cuprindea licee militare cu opt ani de studii, dar cu educatie militara supravegheata de Ministerul Apararii Nationale.
În sfârsit, învatamântul superior (universitar) a fost restructurat prin legea pentru org