Dezvoltarea acetabulara dupa reducerea închisa
a luxatiei congenitale de sold


Diagnosticul si tratamentul precoce al luxatiei congenitale de sold (LCS) este foarte important pentru dezvoltarea normala a soldului. Utilizarea screeningului ultrasonografic s-a dovedit utila în detectarea precoce a LCS la nou-nascuti. Cu toate acestea, incidenta displaziei de sold dupa tratamentul LCS ramâne un subiect controversat. Displazia acetabulara dupa tratamentul LCS se considera a fi o tulburare proto-tipica a copilariei, care conduce la osteoartrita secundara la adultul tânar, cu o prevalenta a osteoartritei în cadrul acestei populatii între 43% si 50%, pâna la vârsta de 50 de ani.
Mai multe rapoarte confirma faptul ca acetabulul poate fi remodelat dupa reducerea închisa a capului femural dislocat, desi exista diferente de opinie în ceea ce priveste limita superioara de vârsta pâna la care intervine remodelarea spontana. De aceea, este important de distins si de tratat anatomic soldul anormal dupa reducerea închisa, înainte sa intervina displazia acetabulara reziduala permanenta.
Scopul acestui studiu a fost acela de a identifica factorii previzibili care ar putea indica cel mai bine o posibila viitoare displazie acetabulara, dupa reducerea închisa a LCS. Seriile de radiografii au fost revazute, iar factorii au fost asociati cu dezvoltarea acetabulara normala, prin masuratori anuale, pentru a determina criteriile radiografice în vederea unor rezultate semnificative.

Materiale si metode

Am studiat 32 de pacienti diagnosticati cu LCS si tratati prin reducere închisa, la vârste cuprinse între 6 luni si 22 de luni. Vârsta medie la care s-a efectuat reducerea închisa a fost de 15,4 luni.
Am exclus cazurile bilaterale (cu exceptia acelor pacienti cu o foarte usoara displazie la soldul contralateral), cazurile cu urmarire radiologica inadecvata, pacientii care au necesitat acetabuloplastie ca parte a pocedurii primare de obtinere a reducerii si a stabilitatii, pacientii t