UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE « GR.T. POPA »
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
DISCIPLINA DE GNATOLOGIE
IASI,2005.












Forme clinice ale sindromului disfunctional al sistemului functional.




















Disfunctia sistemului stomatognat poate debuta ca o tulburare a unui singur element sistemic (disfunctie parodontala, articulara, musculara ), dar fiecare din aceste tulburari individuale va antrena alte elemente sistemice.Disfunctia evalueaza adesea intr-oatingere organica, explicand originea multipla a diferitelor forme clinice.Instalarea disfunctiei la nivelul unui element sistemic depinde de capacitatea de rezistenta a elementului respectiv la solicitare, de nivelul la care factorul disfunctionalizant actioneaza, de intensitatea si durata actiunii, de teren.In acest mod disfunctia unui element sistemic isi poate pune amprenta asupra coloraturii sindromului disfunctional al sistemului stomatognat,chiar daca si alte elemente sistemice sunt antrenate in sindrom. Diagnosticul de forma clinica se stabileste fie pe baza debutului sindromului pe un element al sistemului,fie pe baza dominarii tabloului clinic prin simptome care localizeaza disfunctia cu predominanta pe unul din elemente, chiar daca si altele sunt implicate in disfunctie.In acest mod putem descrie mai multe forme clinice.

Disfunctii articulare

Asadar, formele clinice cu disfunctii articulare se intilnesc atunci cand articulatia temporo-mandibulara este afectata prima sau pot aparea ca o consecinta a celorlalte disfunctii sistemice dar cu caracter predominant.
Se pot insoti de durere articulara datorata exicitarii receptorilor senzitivi (situati in zona premeniscala, in zona bilaminara retromeniscala, in ligamente, capsula)
Durerea care poate fi primara articulara devine in scurt timp musculoarticulara.Tot la fel,un spasm al muschiului pterigoidian extern va conduce la modificarea echilibrului relational articular,compresia tesuturilor articulare