GENETICA BACTERIANA

Genetica se ocupa de studiul ereditatii si variabilitatii speciilor : ereditarea este însusirea biologica generala a vietuitoarelor de a conserva proprietatile de structura si functie ce caracterizeaza specia si de a le transmite nemodificat din generatie în generatie; variabilitatea consta în diferentele ce apar între membrii unei specii, între descendenti si parental (parentali), usor puse în evidenta la bacterii.
Cele mai multe din cunostintele privind bazele moleculare unitare ale geneticii au fost deduse din studii pe bacterii si virusuri; prin ele au fost cunoscute:
suportul material al caracterelor de specie, structura nucleului ;
miscarea nucleului si fenomenele ereditatii, care asigura conservarea caracterelor;
mecanismele variabilitatii, care conduc la modificarea caracterelor de specie ;
fenomenele de selectie naturala si artificiala etc.
Studii de genetica bacteriana au facut posibila întelegerea unor importante fenomene de ordin medical ca :
- mecanismele aparitiei de tulpini bacteriene rezistente si multirezistente la antibiotice si chimioterapice ;
- mecanismele variatiei patogenitatii bacteriilor;
- aparitia „tulpinilor periculoase de spital", ceea ce a permis deductii de ordin profilactic si terapeutic.
A. ADN, SUPORTUL MATERIAL AL EREDITATII
Suportul material al ereditatii, genoforul, depozitarul caracterelor de specie, este reprezentat de ADN-cromozomial; cercetarile care au dus la descoperirea acestui adevar au început în 1928, cu cele ale bacteriologului Griffith:
1) în 1928, se cunostea ca Diplococcus pneumoniae virulent (izolat din sputa de la bolnav cu pneumonie) are capsula polizaharidica, formeaza pe geloza colonii smooth (S) si inoculat la soarece determina septicemie mortala; spre deosebire, pneumococii necapsulati nu produc îmbolnavirea soarecelui, nu sînt virulenti, formeaza pe geloza colonii rough (R); se stia, de asemenea, ca exista mai multe