Atributele psihosociale ale personalitatii-statutul si rolul persoanei

Analiza psihofiziologica a persoanei trebuie completata printr-o analiza psihosociala, ce arata cum diferitele forme sociologice (mijloacele comunicatiei de masa, actiunea ideologiei si a culturii) sunt mediate de orientarile, etaloanele si stereotipiile persoanei si cum o serie de fenomene psihosociale (imitatia, sugestia, conformismul, etc.) actioneaza asupra fenomenelor sociale.
Analiza psihosociala merge si structural, in profunzimea persoanei, dar ea da prioritate punctului de vedere situational asupra persoanei, analizei concrete a naturii relatiilor dintre situatie si persoana.
Ea pune accentul pe motivatii, obisnuinte, atitudini, pe maniera in care omul se situeaza in raport cu anumite valori sociale: receptiv, plictisit, interesat, activ, indiferent, etc.
Aceste aspecte de dinamica comportamentala, generate de relatia dintre persoana si situatie, isi gasesc expresia in 2 categorii corelative de baza ale psihologiei sociale: statutul si rolul persoanei.
Notiunea de statut
Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale.
W. James vorbea de eul social al omului – de fapt, statutul sau – care consta in consideratia pe care el o obtine in mediul sau si tot el spunea ca un om are atatea euri sociale cati indivizi exista care il cunosc si isi fac despre el o idee sau o opinie anumita.
Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii care sunt desemnate, de obicei, prin termenii de ,,mama”, ,,invatator”, ,,medic” etc. (G. Lindzey). El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai coborat.
J. Stoetzel defineste statutul ca fiind un ansamblu de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.
Linton defi