DEMNITATEA SI UNICITATEA PERSOANEI IN SOCIETATEA DEMOCRATICA


Cuceririle stiintei si, în consecinta, progresele medicinei au contribuit într-o maniera decisiva, în ultimele decenii, la prelungirea duratei medii a vietii umane. Expresia "vârsta a treia" cuprinde deja o parte considerabila din populatia mondiala: persoane care ies din circuitul productiv, având înca mari resurse si capacitati de participare la binele comun. Acestui dens sir de "young old" ("batrâni tineri", cum îi definesc noile categorii ale batrânetii fixate de demografi, care includ pe cei de la 65 la 75 de ani) i se adauga cel al "oldest old" ("batrânii mai batrâni", care trec peste vârsta de 75 de ani), o a patra vârsta, al carei sir devine din ce în ce mai consistent (1)          Pe de o parte, prelungirea duratei medii de viata, iar pe de alta parte scaderea uneori dramatica a natalitatii(2), a dat nastere unei tranzitii demografice fara precedent, care vede literalmente ruinata piramida vârstei asa cum se prezenta ea nu cu mai mult de cincizeci de ani în urma: în crestere constanta numarul persoanelor în vârsta, în scadere constanta numarul persoanelor tinere. Început în cursul anilor saizeci în tarile din emisfera de nord, fenomenul atinge actualmente si tarile din emisfera de sud, în care procesul de îmbatrânire este înca si mai rapid.           Acest fel de "revolutie tacuta", care se potriveste oriunde, în afara de datele demografice, ridica probleme de ordin social, economic, cultural, psihologic si spiritual, a caror însemnatate constituie de la un timp încoace obiectul unei atentii speciale din partea comunitatii internationale. Deja în anul 1982 - în timpul Adunarii mondiale privind problemele îmbatrânirii populatiei, convocata de Natiunile Unite si care s-a desfasurat la Viena, în Austria, între 26 iulie si 6 august - a fost elaborat un Plan international de actiune, care ramâne pâna astazi un punct de referinta la nivel mondial. Studii ulterioare au condus apoi la definirea celor o