Dimensiunile psihologice ale muzicii
 
            =Doar muzica cu farmecul ei spontan, poate potoli sufletul ratacitor si poate domoli mintea zbuciumata=
(WilliamCongreve)
 
            Din multitudinea genurilor de arta existente, muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc, ea însotindu-ne pe buna dreptate, pe parcursul întregii vieti. De la momentul aparitiei, si pîna astazi, cale de milenii, muzica se include ca element inerent în viata societatii, în  constiinta si natura omului. Alaturi de alte descoperiri ea a devenit un mare fenomen al lumii, acompaniind istoria civilizatiei umane în perioadele de mari avînturi, precum si în cele de declin.
            Prin  urmare, ar fi greu sa ne imaginam pe cineva, ca s-ar putea lipsi totalmente de muzica în viata sa.Aflîndu-se în fiecare din  noi ea actioneaza ca unul din remediile cele mai importante în  serviciul corpului si  sufletului nostru.
Fara îndoiala, muzica are influenta asupra individului, ritmul si armonia, ocolind filtrele logice si analitice ale mintii, îsi croiesc drum spre comorile ascunse ale sufletului, stabilind contact direct cu sentimentele profunde din adîncul memoriei si imaginatiei. Pe de alta parte pragmatismul exagerat si tendintele tehnocratice ale lumii moderne duc, într-o oarecare masura la diminuarea importantei, dezvoltarii personalitatii prin intermediul artelor frumoase, una dintre care este si muzica. În prezent se observa o crestere preponderenta a elementului rational pur, dominatia materialului asupra spiritualului, a cunostintelor asupra sentimentelor. Aceste metamorfoze pot avea consecinte usor de imaginat – dezechilibrarea psihicului uman, ponderea armoniei  între Ratio si Emotiv, între calcul si  sentiment, între agerimea mintii si  bunatatea sufletului.
            Actualmente exista numeroase cercetari consacrate studierii influentei muzicii asupra personalitatii, care constata efectele pozitive ale acesteea asupra diferitor functii si stari ale organismului