FUNDAMENTE TEORETICE


Prin selectie profesionala se întelege alegerea celor mai bune elemente dintr-un numar mai mare al celor care doresc sa practice o anumita profesiune. Ea continua actiunea de orientare profesionala si are ca obiectiv, în functie de cerintele unei anumite profesiuni, sa aleaga pe acel candidat care poseda anumite însusiri psihice – aptitudini, trasaturi temperamentale, interese – si pregatirea cea mai adecvata cerintelor profesiunii respective. Datorita diversificarii posturilor de munca în cadrul aceleiasi profesiuni si a cresterii numarului marilor întreprinderi, care ofera posibilitatea plasarii în posturi de munca diverse, actiunea de selectie este înlocuita si completata din ce în ce mai mult cu repartizarea profesionala, adica indicarea, pentru fiecare nou angajat, a postului de munca pentru care are aptitudinile cele mai potrivite. Repartizarea înseamna orientare în cadrul unei aceleiasi profesiuni sau în cadrul unor profesiuni asemanatoare. În societate urmarindu-se bunastarea întregii mase, a oamenilor muncii, repartizarea trece pe primul plan fata de selectie, deoarece se urmareste indicarea pentru fiecare a locului de munca corespunzator. Examenele si concursurile instituite de multa vreme pentru anumite profesiuni (în învatamânt si administratie) demonstreaza ca selectia la angajare reprezinta, de multe ori, o necesitate. Pentru selectie s-a pus problema folosirii metodelor stiintifice pe care psihologia le elaboreaza. Metodele psihologice de selectie si orientare profesionala se bazeaza pe compararea însusirilor psihice ale oamenilor cu cerintele profesiunii (sau ale mai multor profesiuni, daca este vorba de orientare), însusirile psihice fiind diagnosticate cu ajutorul unor metode specifice. În mod obisnuit, în industrie se face o alegere, o selectie a celor ce se angajeaza, însa dupa criterii superficiale sau întâmplatoare. Rare ori se procedeaza la un examen al cunostintelor. De obicei, angajatii sunt supusi unei perioade pe pr