Inteligenta emotionala-studiu de caz


Fiecare dintre noi are o omagine de sine stabilizata in timp, bazata pe autoobservatie si autocunoastere. Se spunne ca nimeni nu ne cunoaste mai bine ca noi insine. Pe de alta parte, suntem prinsi in interactiuni complexe cu cei din jur, cautand sa transmitem o anumita imagine de sine. Subiectivitatea isi face loc inclusiv in deciziile de natura manageriala, cand se decide angajarea unei persoane prezente la interviu, de exemplu.
De curand am participat la un interviu la o firma de cercetare de piata. M-am trezit de dimineata, la 7, m-am spalat pe ochi si pe dinti, uitandu-ma in oglinda la fiecare 3 minute. Am stat aproximativ o jumatate de ora in fata sifonierului ca sa ma hotarasc asupra tinutei mele. Mi-am ales o pereche de pantaloni negri, clasici si o bluzita simpla, alba. Mi-am luat un sacou pentru ca afara era innorat. Am plecat. In troleu inghesuiala, lume ce se grabea sa mearga la serviciu. Si eu urma sa ma duc la un interviu. Ma uitam pe geam fara sa observ in jurul meu ce se petrece. La penultima statie urca o colega de facultate. M-a intrebat ce fac, i-am zambit, am salutat-o si am coborat cu toate ca mai aveam o statie de mers cu troleul. Am mers in pas grabit spre locatia cu pricina si am ajuns in fata unei cladiri albastre, lunga si cu un singur etaj. Am urcat cateva scari si am patruns pe o usa cu geam termopan. Acolo o domnisoara zambareata m-a indrumat spre o incapere unde si alte persoane de varsta mea asteptau. Am dat “buna dimineata!” cu un larg suras. Am intrat in ordine alfabetica intr-o alta incapere. Am fost prima care a patruns in locul cu pricina. Totul a decurs rapid, dupa 15 minute am dat ochi din nou cu persoanele pe care le vazusem. Cand am iesit din interviu, fetele si baietii erau in aceeasi pozitie incare ii lasasem cand am parasit incaperea in care stateam cu totii. Fetele li s-au luminat cand am aparut si m-au bombardat cu intrebari de genul “cum a fost?”, “ce te-a intrebat?”, “si tu ce i