MODALITATE DE INVATARE SI EDUCARE



Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul.
In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorâta din nevoia de actiune, de miscare a copilului-o modalitate de a-si consuma energia- sau de a se distra, un mod placut, de a utiliza timpul liber,si nu numai.
Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului.
Incorporat în activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învatatorul consolideaza , precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune în valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învatamânt,el dobândeste functii psihopedagogice semnificative,asigurând participarea activa a elevului lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.
O data cu împlinirea vârstei de 6ani , în viata copilului începe procesul de integrare în viata scolara, ca o necesitate obiectiva determinata de cerintele instruirii si dezvoltarii sale multilaterale.De la aceasta vârsta, o buna parte din
timp este rezervata scolii, activitatii de învatare,care devine o preocupare majora.In programul zilnic al elevului intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu diminueaza însa dorinta l