Nivelul de dezvoltare intelectuala, pe vârste
 
 
Intelectul este definit ca si capacitatea de a gândi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationala, de a opera cu notiuni.
 
Dezvoltarea timpurie a copilului
 
În ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice atât ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi de tact cât si aceleia de distanta (vaz, auz).
Reflexul de aparare e pus în evidenta de trebuinta de a simti, de a auzi, de a vedea, etc.
Prin dezvoltare functionalitatii analizatorilor se constituie si se organizeaza perceptia ca proces de cunoastere. În ansamblul lor, organele de simt se structureaza pe directia functiilor cognitive ce determina conturarea disponibilitatilor subiective ale copilului în relatiile cu mediul înconjurator.
Piaget a descris 6 etape în dezvoltarea senzorial-motorie:
-                               de la nastere la 1 luna predomina reflexele, la început cele neconditionate, apoi pe baza lor se formeaza cele conditionate;
-                               de la 1-4 luni se produce acomodarea si coordonarea reflexelor, se elaboreaza lanturi si reflexe tot mai complexe;
-                               de la 4-8 luni se adopta procedee prin care se lungesc perioadele de observare a lucrurilor din jur sau a persoanelor interesante;
-                               de la 8-12 luni se realizeaza forme noi si mai complexe de adaptare, în care rolul principal îl joaca anticipatia;
-                               de la 12-18 luni se elaboreaza mijloace noi de explorare si cunoastere bazate pe experienta activa;
-                               de la 18-24 luni intervin mijloace de achizitie si acomodare bazate pe combinatii mintale ce au o mare valoare formativa si informativa pentru dezvoltarea copilului
Pentru evolutia copilului comunicare constituie una din aspectele fundamentale ale adaptarii. Ea este în acelasi timp un factor de echilibru al copilului cu mediul înconjurator si are o serie de componente formative.