Problemele esentiale ale copiilor institutionalizati


“…Exista înca o cauza a bolilor psihice – si anume –
 mediul social în conditiile caruia exista si lucreaza
creierul uman. Când viata sociala este construita în
 mod urât si crud, activitatea cerebrala des deviaza
de drumul cel corect.”
 (Kabanis, sec. XVIII)
 

 

Cercetarile multiple au dovedit faptul, ca privarea copiilor de dragostea materna cu deprivarea psihica, ce urmeaza în casele de copii, catastrofal influenteaza sanatatea sociala, psihica si fizica.
Majoritatii copiilor parasiti nu le ajunge atentiei personale si stimularii emotionale, necesare pentru dezvoltare. Observând la astfel de copii dereglari complexe a personalitatii, constiintei de sine si dezvoltarii intelectuale, savantii înaintau ipoteze în ceea ce priveste faptul, ca deprivarea emotionala îl face mai ales actual pentru personalitate anume “momentul ruperii”. Acest complex traumatizant se pastreaza la copil pe toata viata. Copiii, fiind izolati de la nastere pâna la 6 luni devin mai putin comunicabili, decât semenii lor, care se educa în familie. Izolarea copilului de la mama în vârsta de 1 – 3 ani, de obicei duce la urmari grave pentru inteligenta si functiilor de personalitate, care nu se supun corectiei. Despartirea de la mama, începând cu cel de-al doilea an de viata de asemenea duce la urmari triste, care nu pot fi supuse reabilitarii, desi dezvoltarea intelectuala poate fi normalizata.
Compararea particularitatilor reactiilor de adaptare a copiilor, care nimeresc în casele de copii prescolare, arata, ca decurgerea nefavorabila a adaptarii în casele de copii este caracteristica pentru 55% de copii, iar în gradinite – pentru 3,4%. Decurgerea nefavorabila a adaptarii se manifesta în schimbari pronuntate în sfera psiho-emotionala, reglarii vegetative, în formarea dereglarilor neuro – psihice pronuntate, cresterea emotiilor negative si supraîncordarea mecanismelor de reglare.
Analiza anamnezelor copiilor, care sunt educati în insti