Retroactiuni ale comunicarii didactice

Prin caracteristica sa de instrumentalitate, comunicarea didactica înglobeaza fenomenul de retroactiune ( actiuni recurente propagate în sens invers de la efecte la cauze). Dintre formele de retroactiuni prezente si în comunicarea de tip didactic retin atentia doua: feed-back-ul si feed-forward-ul.
Pentru a fi eficienta, comunicarea trebuie sa functioneze ca un sistem circular si sa se autoregleze. Elementul central al acestei reglari este reprezentat de feed-back ce îi permite receptorului sa-si emita reactiile.
O comunicare corecta presupune o flexibilitate a rolurilor, o interactiune si nu o transmitere. Orice comunicare trebuie sa fie bilaterala. Retroactiunea corespunde urmatoarelor patru functii: functia de control al întelegerii, al receptarii în bune conditii a mesajelor; functia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultatile întâmpinate sau la alte evenimente ce presupun o modificare a continutului sau a formei; functia de reglare sociala prin flexibilitatea rolurilor si a functiilor îndeplinite de diferiti actori, în masura sa faciliteze întelegerea punctului de vedere al celuilalt si sa favorizeze învatarea sociala; functia socioafectiva – existenta feed-back-ului sporeste „siguranta interna” a actorilor, reduce aprehensiunea si mareste satifactia.
În sens larg, prin feed-back se întelege modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate, în timp ce modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate constituie feed-forward-ul. Daca feed-back-ul îsi exercita actiunea dupa atingerea finalitatii, feed-forward-ul actioneaza preventiv, controlând secvential avansarea catre finalitatea urmarita.

Feed-back-ul consta în transmiterea informatiei pe cale verbala sau nonverbala de la elevi la profesor în vederea reglarii si autoreglarii procesului de învatamânt. În functie de informatiile obtinute referitoare la calitatea rezultatelor predarii si învatarii profesorul adopta modali