APOCALIPSA SI ESHATOLOGIE

Pe drept cuvant mentiona parintele Seraphim Rose ca: “… multi dintre cei din ziua de astazi vorbesc usuratic despre caracterul apocaliptic al timpurilor noastre”.
Ba mai mult decat atat, se intalneste expresia eronata: “am ajuns vremuri apocaliptice”, de parca acestea nu ar fi existat pana acum. Este o mare greseala a intelege Apocalipsa prin prisma a tot ce inseamna disperare, a o reduce numai in aureola palida, sau a o considera ghilotina omului si a intregii creatii.
Termenii ‘apocalipsa’ si ‘eshatologie’ se completeaza reciproc, dar nu se confunda. Datorita partasiei noastre la viata divina ‘cele de pe urma din Biserica nu sunt deosebite de cele dintai’. ‘ Traind in Biserica- spune acelasi teolog- ajungem la starea lui Adam in Rai inainte de cadere, si e inaltam inca mai sus, caci ajunem la partasie si unire cu Hristos ‘. Termnul ‘apocalipsa’ inseamna ‘descoperire’, ‘revelatie’. Ne vom ocupa, in speta, de ‘Apocalipsa’, ultima cate a Sfintei Scripturi. Desi ‘Apocalipsa’ este ultima carte a Sintei Scripturi, ea nu inseamna invatatura exclusiv eshatalogica. Se situeaza, intr-adevar, la polul opus cartii Facerea, insa ‘impreua- cu aceasta- formeaza o axa : caderea- salvarea’.
Sf Ioan Teologul primeste porunca sa scrie despre cele ce vede si aude ( Apoc. 1, 11 si 19), dar primeste si porunca sa nu scrie despre unele lucruri auzite (Apoc. 10, 4). Ce altceva poate sa insemne porunca de a scrie despre cele ce a ‘a vazut si cele ce au sa fie dupa acestea’ (Apoc. 1, 19), decat faptul ca Apocalipsa cuprinde ‘o descoperire simbolica a luptei Bisericii pentru continuarea operrei de mantuire a lumii, menita sa se desfasoare crescand pana la sfarsitul veacurilor’ si faptul ca ‘Apocalipsa descrie, in mod profetic, drumurile Bisericii si a creatiei in timp, renasterea omului, recrearea lumii createsi vizibile si contine intregul mister al iconomiei divine’.
Apocalipsa cuprinde insa si ‘o viziune de ansamblu asupre ist