SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA

Viata monahala la romani incepe inca din primele veacuri crestine. In alte pagini ale acestei carti, am infatisat stradaniile duhovnicesti ale cuviosilor monahi daco-romani Ioan Casian si Cuviosul Gherman, care s-au nascut si s-au calugarit in fosta provincie Scitia Mica in secolul IV. Multi arheologi si teologi socotesc ca la Basarabi (Murfatlar), langa Constanta, ar fi fost o asezare sihastreasca, ale carei inceputuri le aseaza in aceeasi perioada. In jurul anului 1000 se ridicase o manastire de rit rasaritean in cetatea Morisena de pe Mures (azi Cenad, jud. Timis). In partile Salajului, Buzaului si Argesului s-au descoperit urmele unor stravechi asezari monahale, cu bisericute si chilii sapate in stanca. Multe numiri de localitati de pe intreg cuprinsul tarii (Calugareni, Valea Calugareasca, Poiana Calugaritei, Chilia, Chilii, Manastirea, Manastioara, Schitu si altele), arata ca acolo existau asezari calugaresti, de multe ori dinainte de intemeierea statelor medievale romanesti.
In veacul al XIV-lea a aparut in Biserica Ortodoxa – indeosebi la Muntele Athos, in Grecia de azi – o miscare de renastere teologica-spirituala, numita isihasm (de la cuvantul grecesc isihia = liniste), care cerea retragerea totala a calugarului de lume, meditatie in tacere si rostirea neincetata a “rugaciunii lui Iisus” sau “a inimii”:
1


“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Cei mai de seama reprezentanti ai acestei miscari au fost Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Simeon, toti trei arhiepiscopi ai Tesalonicului, Grigorie Sinaitul si altii.
De la Muntele Athos, spiritualitatea isihasta s-a raspandit si in manastirile din Bulgaria, Serbia, Rusia si tarile romanesti. Unul din reprezentantii de frunte ai isihasmului pe pamantul romanesc a fost Sfantul Nicodim d