Pseudo-cynegetikos

"Pseudo - cynegetikos s" a fost scris ca introducere la " Manualul vânatorului " de Constantin C. Cornescu, pentru ca cititorul sa se instruiasca, distrându-se dupa adagiul horatian: "la toate voturile, cine stie sa îmbine placutul cu utilul". "Difficles nugae", nimicuri anevoioase, îsi intituleaza Odobescu lectiile sale, vrând desigur, sa sugereze lipsa de pretentii si chiar vanitatea lor pâna la un punct.
Basmul lui Odobescu, inclus in "Pseudo-cynegetikos" pentru ca eroul este "feciorul de împarat cel cu noroc la vânat", contine aproape în totalitate structura basmului popular; aici apar semnele virtutilor neobisnuite ale feciorului de împarat, "probele" de vitejie, de bunatate- când cruta animalele- dar si legamântul acestora de a-l ajuta (motivul animalelor recunoscatoare).
Scriitorul, nedorind sa pastreze caracterul naiv explicativ al basmului, îl transforma într-un exemplu despre felul în care tineretea nesabuita risipeste darurile ei naturale, fara sa se gândeasca la urmari. Astfel, din locul unde basmele populare se sfârsesc prin nunta celor doi tineri îndragostiti, el continua cu elemente preluate din poezia elegiaca- a dorului, a regretului- pentru a ilustra taria si inutilitatea regretelor târzii.
Desi pastreaza structura originala a basmelor, scriitorul se face remarcat prin trasaturi în general absente din textele folclorice.
Analizele de opere plastice, muzicale si literare ale lui Odobescu din interiorul textului sunt pertinente si pot fi citite înca cu interes, constituind primele încercari de critica de arta (mai ales în domeniul plasticii, primul critic muzical român fiind Nicolae Filimon)
Un capitol este rezervat folclorului, unui basm povestit de un voinic chipes din Bisoca, al Feciorului de împarat cel cu noroc la vânat, reconstituire a unor legende buzoiene în jurul feciorului doamnei Neagoe, înregistrata de Odobescu într-unul din memoriile sale arheologice, despre ruinele din codrul Cislaului. Basmul e scris în proza rimat