Amintiri din copilarie
Umorul
Ion Creanga
Umorul “Amintirilor din copilarie” are ca sursa, în primul rând, comicul de situatie, caci unele întâmplari sunt hazlii prin însasi natura lor. Astfel sunt momentul plecarii la Iasi, întâmplarea de la rohatca Pacurari, înfatisarea dezolanta, aproape groteasca, a “zmeilor” lui mos Luca sau imaginea dascalimii adunate la seminarul de la Socola.
Diferenta dintre intentie si realitate, neconcordanta dintre aparenta si esenta, nepotrivirea dintre situatii si rezolvarea lor în mod neasteptat sunt tot atâtea surse ale umorului care au ca urmare opozitiile între diverse întâmplari, situatii si fapte.
Astfel apar opozitiile dintre gândurile de calugarie ale lui Nica si imposibilitatea comunicarii lor, tristetea celor haraziti surghiunului si bucuria fetelor si a flacailor ramasi în sat, dintre tulburarea lui mos Luca si bucuria din final a copiilor.
Deosebit de semnificativa este si imaginea reala a “smârtoagelor de cai” ai batrânului în evidenta discrepanta cu parerea Smarandei care vedea în ei “doi cai ca doi zmei”.
Sursa a umorului este si trecerea de la lucrurile serioase la gluma, schimbarea registrului rememorarii, evitând totodata si “caderea în urâcioasa întristare”.
Astfel, evocând liric universul satului, pentru a nu cadea în melancolie, Creanga introduce o vorba de duh: “... si câte alte petreceri pline de veselie nu se faceau pe la noi, de-ti parea tot anul zi de sarbatoare! Vorba unei babe: Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, si atunci sa fie praznic si nunta”.
Umorul lui Creanga, realizat printr-o diversitate de procedee, are calitatea de a pune în evidenta dragostea fata de oameni, el nu sanctioneaza, nu da verdicte morale, ci priveste cu îngaduinta micile defecte omenesti.