ROMAN ADRIAN NICOLAE
CLASA A XII-A, GRUP SCOLAR INDUSTRIAL ANINA

ARIVISTUL ÎN LITERATURA ROMÂNA




Tipul arivistului este întruchipat în literatura universala de personajele lui Stendahl (Julien Sorel), Balzac (Rastignac) sau Dickens (Uriah Heep). Desi figuri de arivisti apar sporadic si în literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire în proza si dramaturgia secolului al XIX-lea, faptul datorându-se conditiilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, întreprinzatori si de obicei lipsiti de scrupule, care reusesc sa dobândeasca averi si un statut social superior celei de la care au pornit. Acestia sunt arivistii, al caror nume generic provine de la verbul din limba franceza „arriver”, care înseamna „a ajunge”. Daca arivistii sunt cei care se straduiesc sa urce scara sociala, odata ajunsi la tinta ei devin parveniti. În literatura româna, arivistul i-a preocupat pe multi dintre scriitorii nostri de marca, acestia creând prin maiestria condeiului lor personaje de o certa valoare literara, cum ar fi: Stanica Ratiu (George Calinescu, Enigma Otiliei), Dinu Paturica (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi), Tanase Scatiu (Duiliu Zamfirescu, Viata la tara), Lica Trubadurul (Hortensia Papadad-Bengescu, Concert din muzica de Bach), Gore Pirgu (Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche) sau Stavrache (Ion Luca Caragiale, În vreme de razboi).
Primul aspect pe care îl vom urmari în caracterizarea acestor personaje este situatia materiala în care se gaseste arivistul de-a lungul operei. Astfel Tanase Scatiu este înca de la începutul romanului arendasul îmbogatit: avea casele cele mai frumoase din târg, cumparate de ocazie de la un boier scapatat, fiind si deputat în doua legislaturi si ales pentru a treia la Senat. Având spatele asigurat actiunile sale ulterioare vor pune în evidenta caracterul sau odios. Acest caracter este pedepsit în final prin uciderea sa de catre tarani. Un alt personaj care moare în final este Dinu Paturic