ION BAIESU
Ion Mihalache (adevaratul nume al lui Ion Baiesu) s-a nascut pe data de 2 ianuarie 1933 in satul buzoian Baiesti , comuna Aldeni. Familia sa era numeroasa si tatal se ocupa cu vânatoarea. În 1940, tânarul Ion Mihalache intra la scoala primara si urmeaza primele 3 clase in conditii grele. Clasa a patra o termina intr-un sat vecin, Poponeti, la 5 kilometrii departare. In 1944 vrea sa dea examen de admitere la liceul „Hasdeu” din Buzau, dar este respins la vizita medicala pe motiv ca este mic si slab. Termina Liceul Comercial din Buzau in 1951 si tatal îi gaseste un post de contabil la o cooperativa sateasca. Intre 1957 si 1952 urmeaza cursurile Scolii de Literatura „Mihai Eminescu” din Bucuresti. Apoi lucreaza ca redactor la revistele „Albina” din Bucuresti, „Tanarul miner” din Petrosani si „Scânteia tineretului” din Bucuresti.
Debutul editorial are loc in anul 1956 cu schitele umoristice „Necazuri si bucurii”. Opera sa cuprinde schite umoristice: „Oameni cu simtul umorului”, „Umor”, „La iarba albastra”, „Pompierul si opera”, „Dragoste bolnava”, „Umorul la domiciliu”, „Întamplari traite de altii”; povestiri: „Cei din urma”, „Iubirea e un lucru foarte mare”; nuvele: „Noaptea cu dragoste”, „Sufereau împreuna”; piese de teatru: „Ariciul de la Dopul perfect”, „Iertarea”, „Teatru”, „Chitimia”, „Alibi”, „În cautarea sensului pierdut”, „Autorul e in sala”.
Dupa treizeci de ani de la debut, Ion Baiesu se hotaraste, când nimeni nu de mai astepta, sa treaca de la schita si povestirea umoristica la roman. În 1985 scrie romanul „Balanta”, publicat de catre editura „Cartea Românesca”.
Structura romanului este simpla: istoria a doua destine (Nela, specialista în psihologie, si meicul Mitica Bostan), iar in jurul ei se aduna un numar mare de „întamplari aiurite”. Naratorul omniscient si omnipotent povesteste ce se întâmpla cu eroii sai, le face biografia la momentul potrivit, îi introduce in situatii dramatice (tentativa de viol, batai, puscarie, spital), îi lasa sa povesteasca fel de fel de lucriri senzationale si sa asculte altele tragice. Romanul este caracterizat de concizie si fluenta limbajului, evenimentele fiind narate rapid, mergând direct la esenta.
Romanul lui Baiesu incepe cu scena in care Nela visa ca este ciugulita de foarte multe vrabii. Când se trezii îsi aduse aminte ca o prietena din liceu îi spusese ca pasarelele mici din vise prevestesc moartea.
Nota senzationala si tenebroasa continua: Nela descopera ca peste noapte tatal ei murise alaturi de ea, dupa o boala atroce. Nu se sperie, nu se lamenteaza, poarta o discutie dura la telefon cu un medic impostor, refuza sa deschida usa fratelui sau, Marcel, si merge, in cele din urma, la profesorul care-i operase tatal (vechi prieten al acestuia) pentru a oferii cadavrul clinicii universitare. Oferta nu este primita si, când se intoarce acasa, Nela constata ca trupul tatalui sau a fost furat.
Este valorificat stilul de roman negru. Naratorul învârte bine lucrurile, dialogurile sunt iuti, eroina lui incepe sa-si defineasca, în aceste situatii macabre, caracterul violent, intratabil. Psiholoaga, pe nume Ioana Pop, este un spirit radical, „traznit”, spune mereu ce gândeste, are gesturi imprevizibile. Nela intra, de aceea, în conflict cu toata lume si trece prin situatii penibile care nu-i vor modifica in nici un fel caracterul.
Dupa aceasta deschidere comic-macabra, romanul isi schiba locul actiunii. Acum Nela apare ca proaspata absolventa, în trenul ce-o duce undeva în provincie, departe, spre locul unde a fost repartizata. Este vremea marilor inundatii si trenul este plin de sinistrati, veniti de pste tot. Acesta este un spatiu ideal pentru povestire. Personajele din tren discuta acum despre dezarmare si fac politica la zi. Cineva lanseaza ideea accidentului atomic si altcineva îl combate. Un preot isi povesteste viata si din povestire aflam ca preoteasa era geloasa si-l persecuta în chip demonic. O femeie amarâta isi cauta barbatul fugit de acasa si e de parere ca de vina sunt intotdeauna femeile: „barbatul încearca, e datoria lui de barbat, dar femeia trebuie sa stie care e rostul ei si sa-l opreasca de la pacat”. Nela se apara prin mijloace contondente de un tânar agresor, mai înainte isi pierduse geamantanul în timpul transbordarii si un ceferist zdravan o purtase prin apa. Momentul culminant al acestei secvente este paritia muncitorilor navetisti. Ca o hoarda, ei asalteaza trenul calca totul in picioare si se instaleaza in compartimente. Un acordeonist cânta, la cerere. Când psiholoaga protesteaza, aducând argument ca in tren sunt sinistrati, i se raspunde prompt: „Daca sunteti sinistrati, ce cautati in trenul clasei muncitoare ? La ADAS, fi-v-ar rasa a dracului...”.
Aceasta e a doua deschidere a romanul...