Bucovina

Miorita, opera reprezentativa pentru folclorul romanesc, a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori din muntii Vrancei. A fost publicata pentru prima data in anul 1850, in revista “Bucovina”. Vasile Alecsandri i-a dat forma pe care o cunoastem astazi, si de aceea a fost inclusa in culegerea Poezii poporale. Balade . Cantice batranesti adunate si indreptate de Vasile Alecsandri (1852), al carui motto a devenit celebru “Romanul e nascut poet”.
Din punct de vedere al genului literar, in structura operei Miorita , se poate observa o interferenta a genurilor. Genul epic se evidentiaza din prima parte e operei, in care actiunea se petrece in timpul transhumantei, miscare turmelor de la munte la ses, repetata an de an, ceea ce marcheaza un ciclu temporal si existential. Anotimpul in care se petrece acest proces este anotimpul toamna, anotimp al trecerii, al incheierii de ciclu.
Dialogul dintre oita si ciobanasul moldovean, in care aceasta fiind un animal foarte devotat, isi previne stapanul , in privinta pericolului in care se afla, apartine genului dramatic. Oita este personificata, iar intregul dialog dintre ea si baciul moldovean are un impact emotional deosebit.
Secventa cea mai lunga este cea lirica, care cuprinde asa numitul testament al ciobanasului . Testamentul este constituit dintr-un monolog liric, prin care ciobanasul moldovean ii incredinteaza oitei sale nazdravane dorintele sale in eventualitatea ca ar fi ucis.
Dorinta ciobanasului de a fi inmormantat in mediul lui de viata si alaturi de oitele sale, reflecta durerea pe care acesta o simte la gandul despartirii de tot ce i-a fost drag. Sunetele fluierelor de fag, de os si de soc prelungeste ecoul vietii dincolo de mormant.
Metafora “lacrimilor de sange” exprima si ea profunda durere la gandul disparitiei.
Aparenta seninatate a baciului moldovean vine din convingerea omului din popor care stie ca moarte ne este data odata cu viata si ca este un fenomen firesc.
In motivul testamentulu