Casa - locul fericirii si pacii


Era odata un om ,nestamparat de firea lui.intr-o buna zi ,se hotari sa porneasca intr-o calatorie,pentru a descoperi ceva miraculos,ca un leac,sau ceva nemaivazut si nemaiauzit.Deoarece nu putea merge singur,doreste sa-si gaseasca un partener,dar de unde,nimeni nu era nebun sa mearga intr-o expeditie dupa cai verzi pe pereti.Asa ca se hotari sa mearga,undeva unde nimeni nu are griji sau probleme.Incearca si de asta data sa gaseasca pe cineva,dar fara succes.Suparat omul se duce in casa lui,dorind cu tot sufletul sa finanteze o expeditie.
Atunci,acesta,porneste la drum,la un drum necunoscut de el,sperand ca,intreband v-a gasi locul acela miraculos,lacare visa el.
Calatoreste el zile si nopti,dar,din pacate,nici un rezultat multumitor.
Deodata da de un localnic,care parca ar fi auzit de un om preocupat de gasirea acestui loc.Omul nostru se bucura nespus,atat de mult incat uita sa-l intrebe pe unde a luat-o.Merge un km.si tocmai atunci isi aminti.Grabit,acesta alearga catre casa omului cumsecade;dar de unde,nu mai recunoaste casa.Si se invarte el ore in si,si-ntr-un tarziu gaseste casa,dar nu si locatarul.Plecase cu 5 minute inaintea sosirii lui;el intreaba si vecinii,dar nu auzisera nimic de acestloc,calator sau de vecinul lor.Foarte deprimat,isi urmeaza drumul,speranta lui,nemurind.Merge ce merge,pana ce gandurile si drumul I se opresc de o durere brusca.Ce putea fi?o placuta inscriptionata:”Doi kilometrii pana in Valea Fericirii”.Acesta sa fie locul?Increderea ii prinde viata;se duce sa intrebe in cea mai apropiata casa.Dinfericire da peste un batran care stia totul.Zice ca aceasta vale a fost lasata de DUMNEZEU pentru credinciosi.Ii spune si numele orasului,iar acesta pleaca uitand sa multumeasca omului amabil.
De abia dupa mai bine de jumatate de kilometru se opreste din alergat,sa-si mai traga sufletul,dupa care isi continua mersul agale.
Socotind el ca a parcurs 2 km.,intr