Demonstrati ca naratiunea “ D-l Goe” este o schita
I.L. Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin întreaga sa opera o adevarata „comedie umana”, o fresca sociala a României de la sfârsitul sec. Al xix-lea, întrucât a abordat cele mai diverse domenii ale vietii sociale: scoala, administratia de stat, presa, justitia, familia.
Educatia defectuoasa primita în familie si în scoala, traficul de influenta si favoritismul manifestate în lumea scolii constituie o temaconcretizata în schite ca „Vizita”, “ D-l Goe”, “ Bacalaureat”, “ Lantul slaabiciunilor”.
Naratiunea “ D-l Goe” a fost inclusa în volumul “Momente si schite” si înfatiseaza contrastul dintre pretentiile familiei în privinta educatiei si rezultatul concretizat în comportarea copilului.
Naratiunea poarta ca titlu numele personajului principal, caruia autorul i-a adaugat apelativul reverentios “domnul” prin care anticipeaza intentiile sale satirice, daca ne gândim ca Goe nu este un domn, ci doar un copil certat cu învatatura –un repetent-rasfatat si obraznic.
Naratiunea “D-l Goe” este o schita pentru ca este o opera epica în proza, de dimensiuni reduse, în care autorul concentreaza fapte care pot rezuma o situatie de viata si anume educatia gresita pe care unele familii le-o dau copiilor.
În naratiunea“D-l Goe” este prezentata o singura întâmplare : calatoria celor patru personaje “ mam’mare, mamitica, tanti Mita si tânarul Goe”, cu trenul, din “urbea x “ pâna la Bucuresti de „10 Mai” al unui an neprecizat.
Faptul ca lipsesc indicatiile toponimice si cronologice confera acestei întâmplari un caracter repetabil, tipic.
Plasata într-un interval de timp redus, calatoria are calitatea de a scoate în evidenta trasaturile de caracter ale personajelor. Cu prilejul calatoriei cele trei dame îsi releva cultura, pretentiile , întelegerea exagerata fata de Goe, iar acesta din urma îsi afiseaza aroganta, rasfatul si proasta crestere.
Întreaga desfasurare a actiunii, cât si personajele sunt credibile, deci pot fi veridice.
Pesonajele nu prezinta cazuri particulare, ci categorii umane, adica sunt personaje tipice. Din acest motiv „ mam’mare”si „ mamitica”nu au prenume, ele reprezentând pe toate mamele si bunicile care îsi rasfata urmasii.
La rândul lui, Goe este o ipostaza a copilului obraznic, lenes, care va ramâne repetent de câteva ori si care, probabil, va termina scoala datorita interventiei mamei sau matusii pe lâga profesori.
Actiunea se desfasoara simplu, este lineara si orientata spre deznodamânt.
Naratiunea “D-l Goe” este deci o schita, pentru ca este o lucrare epica în proza, de mici dimensiuni, concentrând o singura întâmplare la care participa un numar redus de personaje.
...