Destinul personajului

În centrul romanului sta destinul personajului principal, Ion. În aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere exclusivist: absolvirea sau condamnarea totala. În realitate Ion este un personaj complex cu lumini si umbre, a carui suflet are parti greu de înteles si de explicat. Complexitatea personajului rezulta din sfâsierea dramatica sub impulsul unor solicitari simultane si contrare: glasul pamântului si glasul iubirii.
Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion traieste o drama deplin motivata social si psihologic. Înca de mic el îsi da seama ca traieste într-o lume în care pamântul reprezinta totul: el conditioneaza pazitia sociala si relatia dintre oameni. În aceasta lume oricât de înzestrat ar fi omul el nu este apreciat dupa calitatile sale, ci dupa holdele de pamânt pe care le are. Pamântul este deci garantia unei vieti îndestulate si fericite. Asadar nu este vorba în cazul lui Ion de o sete atavica de pamânt, ci de o dorinta fierbinte de a trai altfel.
Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care doreste sa-si schimbe viata într-o lume, care nu-i ofera prea multe sanse. Astfel la început el îsi lucreaza cu harnicie si îndârjire pamântul putin si neroditor. Munca sa este însa fara rezultat; Ion se simte umilit de ceilalti. Cearta cu Vasile Baciu, bataia cu George, mustrarile preotului, reprosurile mamei, ca trage la saracie amplifica zbuciumul personajului. Pentru Ion pamântul înseamna mai mult decât stapânirea unui teren întins, înseamna demnitate, înseamna dorinta de a intra în rând cu oamenii. Singura solutie de a ajunge la pamânt oferita de lumea în care traieste este casatoria cu o fata bogata. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de bunavoie, Ion se decide sa o seduca pe Ana. Setea de pamânt întâlneste în sufletul lui Ion o rezistenta puternica pentru ca Ion nu se hotareste usor sa o ia pe Ana de nevasta. Neputinta de a-si schimba viata îl determina sa aleaga aceasta solutie. Defapt în vremea