Dimensiunea spatiala

În opera lui Vasile Alecsandri un loc aparte îl ocupa pastelurile în care a cântat frumusetea naturii.
Ca si George Cosbuc, Alecsandri cânta natura în toate anotimpurile ,dar anotimpul preferat este iarna, înfatisat în poeziile:”Iarna”,”Gerul”,”Viscolul”,”Miezul iernii”etc.
Pastelul “Iarna” a aparut în revista “Convorbiri literare” în aprilie 1868.
Aceasta opera literara este o descriere în versuri prin care poetul îsi exprima trairile sufletesti legate de aspectul din natura zugravit. În pastel pot fi zugravite un peisaj, un anotimp, un fenomen al naturii, cu elementele caracteristice.
Pastelul “Iarna” este structurat în doua parti.Partea întâi cuprinde primele trei strofe si descrie o imagine de ansamblu a naturii coplesite de ravagiile iernii.Partea a doua cuprinde ultima strofa si prezinta acelasi peisaj însufletit deodata de aparitia soarelui.
În prima strofa a poeziei, autorul fixeaza dimensiunea spatiala a iernii, care este personificata într-o fiinta supranaturala care cerne din vazduh enorme cantitati de zapada.Planul terestru este înfatisat alaturi de cel cosmic , iar localizarea imaginii nu este precisa realizându-se prin câteva imagini lexicale:”din vazduh”,”în cer”,
“în aer”,ai tarii umeri dalbi” prin care se sugereaza amploarea cosmica a fenomenului.Astfel norii devin “lungi troiene calatoare” care sunt “adunate-n cer gramada”, fulgii “zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi”, iar iarna raspândeste frigul pretudindeni.
Imaginile sunt preponderent vizuale, dominate de culoarea alba-“norii de zapada”,”lungi troiene calatoare”,”fulgii zbor”,”ca un roi de fluturi albi”,”umeri dalbi”-fiind realizate prin intermediul epitetelor(“de zapada”,”dalbi”) al personificarilor(“fulgii zbor”) si al comparatiei (“ca un roi de fluturi albi”)
Personificarea iernii(“iarna cerne”) si alte epitete(“cumplita iarna”,”fiori de gheata”) sugereaza uimirea si înfiorare