DONICI ALEXANDRU (1806-1866) FABULIST

Fabulistul moldovean Alexandru Donici, primul dintre cei patru fii ai clucerului Dimitrie Donici, s-a nascut în anul 1806 la Bezin (azi Donici) raionul Orhei. La vîrsta de 12 ani este trimis la Petersburg, într-un institut de educatie particular. Dupa ce capata aici cunostintele elementare, este înscris la liceul militar din acelasi oras. A devenit ofiter si a servit în aceasta calitate cîtva timp în armata rusa. Din 1835, scriitorul se stabileste la Iasi, unde intra în magistratura. In capitala Moldovei, Alexandru Donici duce o viata activa, împartindu-se între îndatoririle de magistrat si preocuparile literare, în anul 1837, da tiparului traducerea poemului Tiganii de Puskin, iar în 1840 si 1842 stringe în doua plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii, în anul 1844 publica, împreuna cu prietenul sau C.Negruzzi, volumul de Satire si alte poetice compuneri, traduse din poetul rus de origine moldoveneasca Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacra tot mai mult carierei sale juridice si, desi pînâ la moarte (în 1866, la Iasi) nu mai scoate nici un volum, continua sa viseze te poezie, publicind în revistele vremii un numar de noi fabule, dovada a atasamentului sau pentru aceasta specie literara, care de altfel l-a consacrat. Unii au încercat a-l prezenta pe Al.Donici ca pe un simplu traducator, pornind de la ideea ca majoritatea celor 87 de fabule aparute sub numele poetului îsi gasesc punctul de plecare în opera marelui fabulist rus Krîlov si apoi în ale altora. Cînd Al.Donici traduce, el daruieste textului o prospetime caracteristica, ajungînd sa realizeze în multe privinte o opera noua. Meritul scriitorului consta mai ales în grija deosebita de a adapta continutul fabulei la realitatile românesti ale timpului. Fabulele lui Alexandru Donici reflecta, într-adevar, unele aspecte ale societatii moldovenesti, care nu difera aproape deloc de aceea din Tara Româneasca, din timpul orînduirii feudale