Emotie de toamna II


Poezia lui Nichita Stãnescu este una deschisã, liberã care uimeste cititorul si ale c;rei versuri sunt intelese diferite de fiecare om. Poezia “Emotie de toamnã” este inclusã in volumul “O viziune a sentimentelor”.
Indragostitul este dezamagit de dragostea asta ce-l face sa sufere. Expresia “acoperã-mi inima cu ceva”exprima sentimentul de instrãinare, tristete; tânãrul simte nevoia de alinare.
Pentru acesta sosirea toamnei corespunde cu racirea iubirii; vântul care bate peste focul dragostei, transformându-l in cenusã.
Propozitia “ acoperã-mi . . . cu umbra ta” semnificã plecarea iubitei; tânãrul este pãrãsit si el ramane doar cu amintirile frumoase, insã acesta o va astepta sã se intoarcã.
Al treilea vers sugereazã despartirea realã “Mã tem ca n-am sa te mai vad uneori” ceea ce-l face pe indragostit sã distrugã iubirea pe care o simte “ca or sa-mi creascã aripi ascutite pânã la nori”; aceste “aripi” ascutite ii strapung inima facandu-l sa sufere, iar hiperbola “pânã la nori” exprimã limita durerii, adicã infinitã.
Indragostitul se teme ca iubita sa va gãsi pe altcineva “sa te pierzi intr-un ochi strain” pe care insã nu-l va cunoaste asa cum l-a cunoscute pe el.
Expresia “si el o sa te-nchida cu-o frunzã de pelin” sugereazã amãrãciunea unei relatii trãitã in minciunã, asemenea gustului neplãcut al unei frunze de pelin.

In ultima parte a poeziei exprima tristetea, teama, dar si speranta: “Si-atunci ma apropii de pietre si tac/iau cuvintele si le-nec in mare./Suier luna si o rãsar si o prefac/intr-o dragoste mare.”
Tânãrul se apropie de pietre vrand sa le marturiseascã durerea sa, dart ace si isi ineacã vorbele in mare, gasind alte modalitãti de exprimare.
Indragostitul se foloseste de elementele spatiului cosmic pentru a-si regãsi speranta; transformã luna intr-o nouã dragoste de care este sigur ca nu il va rani niciodatã
Versurile au intre 7 si 15 silabe, masura fiind variatã.
Rima folosite este imperecheatã in prima strofã, iar in