Pricope Simona
Cl a XI a A

ESTETICA URÂTULUI ÎN OPERA
LUI TUDOR ARGHEZI



Tudor Arghezi ,poet al întrebarilor,realizeaza cea mai adanca reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne,comparabila cu reforma facuta în literatura franceza de Victor Hugo ,altadata întemeind “republica vocabularului ”pe concptia ca “Primele cuvinte nu sunt nici rebeli ,nici plebei”,poetul nostru selectaza alte sectoare ale lexicului,cuvinte drastice ,dure,uneori forme regionale,pe care nimeni nu le introduse în poezie,dând astfel ,”dreptul de cetate tuturor cuvintelor ,chiar [i celor compromise.”
Creatorul sincronismului,Lovinescu emisese despre Arghezi ,în Criticele sale opinii elogioase,sintetizate apoi magistral in Istoria literaturii române contemporane:”Se poate afirma ca Tudor Arghezi începe o noua estetica :”estetica poeziei scoasa din detritusuri verbale” ”.În întregime adevarata ,o alta opinie lovinesciana îsi pastreaza si astazi valabilitatea ,dupa opinia autorului “Muta]iei valorilor estetice”,estetica argheziana este “antisimbolista“,deoarece spre deosebire de simbolistii mânati de teribilul îndemn de “spiritualizare a materiei”,Tudor Arghezi “invers prin materializare .“
Precum Victor Hugo si mai apoi Baudelaire ,Rimbaud si alti poeti francezi în secolul trecut ,care încetatenisera în literatura toate cuvintele ,chiar si cele “compromise”,Tudor Arghezi obtine sinteza poetica din rezervele cele mai vulgare ale limbii române,mai cu seama în Flori de mucigai revolu]ionând astfel limbajul liricii românesti.
Marele scriitor fancez Charles Baudelaire spunea:”E un miraculos privilegiu al artei c\ oribilul ,artistic exprimat,devine frumusete si ca durerea ritmata si cadentata umple spiritul cu o bucurie linistita.”
Odata Baudelaire a elogiat pe Daumier tocmai pentru capaciatea acestuia de a reprezenta josnicul,trivialul ,abjectul,cu o claritate exacta ,caci Baudelaire considera ca poetul poate sa
faca sa se nasca din urât un farme