Felix si Otilia – cuplul adolescentin visat?
Iubirea este un sentiment ce nu poate fi definit în cuvinte. Este un sentiment care ne face mai buni, mai întelegatori, chiar cu noi însine. Prin intermediul iubirii ne putem exprima si, în acelasi timp, putem fi întelesi deoarece nu exista om ce nu cunoaste acest sentiment. Iubirea poate fi de mai multe feluri: iubirea de semeni, fata de Dumnezeu, de parinti, de rude, de prieteni etc. Iubirea este o forta atât de puternica, încât realizarea ei consta într-un amplu proces de formare si de cunoastere.
Referindu-ne la cuplul pe care îl întâlnim în “Enigma Otiliei” de George Calinescu – Felix si Otilia – acestia sunt personajele centrale ale acestui roman, care dau o nota de modernitate romanului si în jurul carora graviteaza ceilalti membrii ai mediului de la începutul secolului douazeci, aflati sub influenta covârsitoare a banului. “Enigma Otiliei” este un roman balzacian, un roman al paternitatii esuate (pentru ca cele doua personaje se vor descurca, pâna la urma, singuri în viata) si nu numai. Majoritatea personajelor din roman sunt conduse de anumite instincte: instinctul nonpaternitatii (Felix si Otilia), instinctul avaritiei (mos Costache), instinctul înavutirii (Stanica Ratiu), instinctul posesiunii nelimitate (Aglae si Aurica) etc.
G. Calinescu si-a conturat foarte bine personajele, pe care le-a încadrat în anumite tipare caracteriologice. Astfel, Felix Sima este tânarul onest care îsi cauta, cu multa insistenta, un drum în viata. Înca de la începutul romanului, autorul ni-l descrie în mod direct: “Uniforma neagra îi era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata îi era însa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar coloarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara întâia impresie”. El are optsprezece ani, este fiul doctorului Iosif Sima – fratele sotiei lui Constantin Giurgiuveanu – fost medic militar, care a murit cu un an în urma. Iosif Sima, fiind si el vaduv de “vreo zece ani”, si-a tinut baiatul mai mult în pensionate si în internate. În urma terminarii studiilor la Liceul Internat din Iasi, vine în 1909, la Bucuresti, la tutorele sau, unchiul Constantin Giurgiuveanu, cu dorinta de a urma Facultatea de Medicina.
Otilia Marculescu este destul de greu de încadrat într-o anumita tipologie, tocmai enigma personalitatii ei fiind tema dominanta a romanului, sugerata si de titlul acestuia. Aceasta se cunoaste cu Felix înca din copilarie si în fiecare an, cu ocazia sarbatorilor si nu numai, ea scria “unchiului Iosif” întrebând ce mai face “varul Felix”, iar el îl întreba pe “unchiul Costache” ce mai face “verisoara Otilia”. Astfel, cei doi erau “în chip oficial intimi prin corespondenta si desigur ca, daca s-ar fi intâlnit, n-ar fi putut decât sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Ea este personajul care da o nota de certa modernitate, ea fiind singura care sparge tiparele clasice. Otilia este unicul personaj cu adevarat viu în acest carusel al mastilor: arivistul, avarul, fata batrâna si un om bogat, dar mai în vârsta, Pascalopol. Este o fata fascinanta, naturala, imprevizibila, denotând o fragilitate mascata, cu toate calitatile puritatii vârstei adolescentine, sugerate în diverse împrejurari, descrise în tonuri romantice de scriitor, inconfundabila prin portretul ei cu trasaturi delicate, pline de tinerete si de inocenta: “…un cap prelung si tânar de fata, încarcat cu bucle, cazând pâna pe umeri […] Fata, subtirica, îmbracata într-o rochie foarte larga pe poale, dar strânsa tare la mijloc, si cu o mare colereta de dantela pe umeri, îi întinse cu franchete un brat gol si delicat”. Personajul se autocaracterizeaza de mai multe ori: “Ce sentimentala sunt!”. Pe Felix îl întreaba daca vor sa fuga împreuna si îl pofteste în prima noapte sa doarma la ea în camera, ea amenajându-si un alt loc pentru dormit. Camera ei este plina de nimicuri femeiesti, pentru care o fata batrâna ca Aurica este invidioasa. Deruta pe care o stârneste provine din faptul ca ea oscileaza de la o extrema la alta, nenorocul ei fiind de a se misca într-o lume orânduita de tipare. Otilia este totusi un personaj enigmatic, ipostaza a eternului feminin, reusind sa se manifeste cu toata prospetimea într-un mediu ostil, condus de interese meschine. Fata de Otilia, personajele masculine ale romanului arata un interes mai vizibil sau mai discret, admiratie sau dragoste, care o situeaza în permanenta în centrul atentiei.
Felix si Otilia sunt prezentati în perioada adolescentei, care simbolizeaza o perioada de puritate, de naturalete si de fascinatie. Adolescenta reprezinta una dintre minunatele perioade din viata unui om – atunci vrei sa cunosti lucruri noi, interesante, esti plin de viata si...