FORME INCIPIENTE ALE PROZEI
SINTEZA
Paralel cu cultura populara de circulatie oala –cercetarile atesta ca au existat dovezi ale culturii in forma scrisa-documente in limba Latina care atesta raspandirea larga a scrisului in perioada romanizarii Daciei.
Apoi in evul mediu limbile de cancelarie si de cult care se folosesc in tarile Europei sunt limbile
Latina ,greaca si slavona .
Primele forme ale culturii romane in limba slavona sunt manuscrisele cu character religios , istoric si didactic.
Scoli de carte slavoneasca functionau pe langa manastirile Tismana ,Cozia ,Govora , Bistrita ,Putna ,Neamt,etc.In manastiri se aflau biblioteci de manuscrise slavone ;calugarii au copiat unele manuscrse cu migala si rabdare si cu un remarcabil simt artistic. Amitim astfel Evangheliarul slavon –copiat in 1405 de calugaul Nicodim .In sec. al XV-lea apar si primele scrieri originale in limba slavona , astfel Viata si sujba sf. Ioan cel nou-scrisa la indemnul lui Alexandru cel Bun de Grigore Tamblac .
Mitropolitul Varlaam tipareste la Trei Ierarhi Cartea romaneasca de invatatura .
In secolul al XVII-lea istoriografia nu mai este opera calugarilor , cia unor boieri patrioti cu dragoste de cultura .Cronicile nu mai sunt scrise din porunca domnitorilor la curte- ele sunt scrise in limba romana din dorinta de a pune in fata generatiilor urmatoare evenimentele trecutului . In Moldova primul nostrum cronicar este Grigore Ureche care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DESCALECATUL LUI DRAGOS VODA (1359) PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI ARON VODA (1594).Originalul cronicii sa pierdut pastrandu-se doar copiile cu interpolari, facute de Simion dascalul, Axinte Uricriul si Mihail Calugarul. Urmasul sau este Miron Costin care continua Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda pana laDabija Voda (1661).
Opera sa e mai vasta caci cuprinde si De neamul moldovnilor lucrare cu caracter polemic indreptata impotriva “ocarilor “si “basnelor” celor care au facut “adaosaturi” cronicii lui Ureche.
De asemenea scrie si poemul filozofic Viata lumii pe tem trecerii timpului si asoartei shimbatoare (“fortuna labilis”), voind sa dovedeasca faptul casi in limba romana se pot scrre stihuri. Alte doua lucrari istorice ale sale sunt Cronica tarilor Moldovei si Munteniei si Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca.
Posesor al unei arte literare mai evoluate va fi Ion Neculce care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DABIJA VODA PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (1743).
In predoslovie el precizeaza sursele de inspiratie care sunt : traditia orala , lucrurile aflate “audzitele celor batrani boieri “, precum si propria sa viata caci timp de cinzeci de ani , marturiseste autorul “istoria au fost scrisa in inima mea”. Cronica dobandeste astfel un caracter memorialistic…Important e faptul ca el va strange si patruzeci si doua de legende populare pe care le va aseza in fata cronicii sub titlul O seama de cuvinte.
Grigore Ureche afirma cu convingere “romanii , cati se afla lacuitori in tara Ungureasca si la Ardeal si Maramorasu de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram se trag”. Ion Neculce prezinta si evenimentele paricipand afectiv la relatare .Labaza acestei atitudini sta dragostea fierbinte fata de patria si poporul sau , toate evenimentele si personajele fiind appreciate din acest punct de vedere .Vazand decaderea moravurilor si impilarea , cronicarul e indurerat si exclama “oh ,oh ,oh ,vai ! vai ! vai ! di tara .Ce vremi cumplite am adjunsu si la ce cumpana am cazut.”. Modalitatile literare dezvoltate in scrieri sunt : aarta portretului , arta descrierii si arta naratiunii . Gr. Ureche e primul biograf al domniei lui Stefan cel Mare pe care il prezinta ca pe un erou al luptei petru neatarnare : “Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu , manios si de graba a varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omora fara giudet .Amintrelea , era om intreg la fire nelenesu si lucrul sau il stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai . La lucruri de razboaie mester ; unde era nevoie insusi se vara , ca vazandu-l ai sai sa nu indaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia . Si unde-l biruia altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cazut gios, se ridica deasupra biruitorilor”.
Portretul are o frumusete clasica si un stil lapidar caracterizat prin sobrietate ,precizie si conciziune , amintind prin acestea de arta istoricilor latini . Observand ca ,mai intai , dintr-o singura miscare sigura , schiteaza portretul fizic apoi indica principala trasatura de caracter , “impulsivitatea” : “…manios si de graba a varsa sange nevinovat “ . Continua apoi cu enumerarea remarcabilelor calitati ale acestuia : capacitatea intelec...