GLOSSA


Cuvantul “glossa” are doua acceptii:
•explicatia unui cuvant sau a uneui pasaj dintr-un text;nota explicative facuta de un copist pe marginea unui manuscris;
•poezie cu forma fixa,in care prima strofa este o strofa-nucleu ce introduce tema poziei,iar fiecare dintre strofele urmatoare comenteaza succesiv cate un vers al strofenucleu,iar ultima strofa reia versurile primei strofe,in ordine inverse.
Titlul poeziei eminesciene este luat fie din limba Latina(glosscuvant care necesita explicatii),fie din limba greaca(glossa-limba),acestea fiind singurele limbi in care cuvantul se scrie cu doi”s”.Ca specie literara,glossa este de origine spaniola,poezia datand inca din sec.alXIV-lea si fiind o creatie a poetilor curteni.
“Glossa” lui Mihai Eminescu este o poezie gnomica,ceea ce inseamna ca este o poezie care contine maxime,sentinte,sfaturi morale;maxima este un enunt concis,exprimand un principiu etic,o norma de conduita,fiind sinonima cu aforism,sentinta.
Surse filozofice:
-filozofia stoica,reprezentata prin Zenon,Epictet,Seneca,Marc Aureliu;
-filozofia antica hindusa,in cadrul caruia exista motivul”lumea ca teatru”dar preluat de Eminescu din cugetarile suedezului Oxenstierna(1583-1654);
-vechile scrieri romanesti,intre care “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”(sec.XVI),poemul “Viata lumii” al lui Miron Costin, “Psaltirea pre versuri tocmita” a lui dosoftei, precum si operele lui Dimitrie Cantemir,de la care poetul preia motivul”fortuna labilis”;
-filozofia lui Schopenhauer,conform careia Regizorul lumii ca teatru este “viata”universala,forta oarba,ademenitoare,asemenea unui “cantec de sirena”(“Ca un cantec de sirena/Lumea-ntindea lucii mreje;”).
Pezia “Glossa” de Mihai Eminescu a aparut in 1883,in volumul de “Poezii”, ingrijit de Titu Maiorescu,aceasta creatie fiind cea mai reusita dintre cele patru variante scrise de poet.
Tema poeziei este un cod etic al omului superior,care ofera invataminte oamenilor,pe baza autocunoasterii si