Poezia “IMN LUI STEFAN CEL MARE” de V. ALECSANDRI
ESTE UN IMN
Plan: comentarea poeziei, versificatia, 4 trasaturi ale imnului; comparatie între imn si oda; mijloace atristice.
Patriot înflacarat, Alecsandri a participat la manifestatia de la Putna (1871) cu prilejul împlinirii a 400 ani de la construirea acestei mânastiri si a scris poezia „Imn lui Stefan cel Mare”, în memoria domnitorului Moldovei.
Titlul poeziei exprima elogiul poetului adus domnitorului Moldovei, Stefan.
Poezia este structurata în cinci strofe care au 8 versuri fiecare.
Personalitatea iesita din comun a lui Stefan cel Mare este evidentiata în mai multe secvente în care poetul îi adreseaza o invocatie retorica:
„ O! Stefan, erou sfânt!”, „ O soare-nvingator”, „ O mare umbra-eroica”.
Astfel, poetul îsi exprima admiratia fata de curajul si vitejia lui Stefan.
Desi domnitorul se odihneste de veacuri „La poalele Carpatilor”, imaginea lui Stefan dainuie peste timp, deoarece el este viu în memoria oamenilor.
Figura mareata a voievodului apare într-o aura legendara.
În strofa a doua, poetul prezinta faptele din trecutul domniei lui Stefan.
El apare ca un luptator neînfricat, dârz, viteaz. El îsi iubeste tara si este si un bun diplomat.
În strofa a IIIa, imaginea eroului este raportata la prezent.
Stefan, pentru contemporanii poetului, este un simbol la libertatii si independentei, „ un soare-nvigator” al Moldovei.
Ca vizionar, privind în viitor, Stefan îsi dorea unirea tuturor românilor si acest lucru s-a împlinit în timpul poetilui.
În ultima strofa, este prezentat legamântul tuturor românilor. Ei jura credinta si dragoste patiei pentru a duce mai departe gloria strabuna.
Aceasta poezie întruneste toate trasaturile unui imn.
Imnul este o specie a genului liric, în versuri în care autorul preamareste patria, o personalitate, eroi, idei marete, evenimente, într-un ton solemn.
Autorul îsi exprima direct sentimentele de dragoste si admiratie fata de domn.
Tonul poeziei este solemn, de cântec de lauda.
Poezia are o forma de exprimare a sentimentelor destul de concentrata.
În poezie este prezenta invocatia retorica:
„ O! Stefan, erou sfânt!”; „ O soare-nvingator”; „ O mare umbra-eroica”.
Imnul, ca specie a genului liric se aseamana cu oda, deoarece amândoua exprima sentimentele de admiratie fata de o persoana, patrie sau un eveniment. De asemenea, amândoua au un ton solemn.
Spre deosebire de imn, oda are o forma de exprimare a sentimentelor mai concreta.
Poetul foloseste o varietate de mijloace artistice: verbe la imperativ („dormi”), metafore („soare-nvingator), epitete („vechiul mormânt”), personificare („Carpatii te pazesc”), comparatii. Prin acest imn, Alecsandri si-a exprimat dragostea fata de tara.
POEZIA „DAN, CAPITAN DE PLAI” DE V. ALECSANDRI
ESTE UN POEM
V. Alexandri, caracterizat de M. Eminescu „acel rege-al poeziei,vesnic tânar si ferice”, a înfatisat lupta poporului român pentru libertate într-o aura de legenda, compunând numeroase poeme eroice.
Un astfel de poem este si „Dan, capitan de plai”, inspirat dintr-un cântec popular din secolul al Xvlea.
Poemul „Dan, capitan de plai”este precedat de un moto care reprezinta un fragment din acest cântec popular. Fraptele înfatisaja lupta moldovenilor împotriva cotropitorilor tatari.
Poemul este o opera epica în versuri, de întindere mai mare si cu o actiune mai complexa decât balada, cuprinzând o serie de episoade, personaje mai multe, însufletite de sentimente nobile, în care epicul se îmbina cu liricul.
„Dan, capitan de plai”este o opera epica culta , în versuri, DE ÎNTINDERE MAI MARE CA BALADA. Poemul este alcatuit din 7 capitole.
ACTIUNEA CUPRINDE MAI MULTE MOMENTE în care sunt redate faptele de vitejie ale lui Dan si Ursan.
Expozitiunea îl prezinta pe Dan care traieste singuratic „pe-un munte paduratic”, pazind hotarele tarii si meditând la trecerea timpului.
Intriga cuprinde momentul când vorbesc „doi vechi stejari” despre navala tatarilor în tara si Dan hotaraste sa plece la lupta.
Desfasurarea actiunii prezinta mai multe episoade: întâlnirea lui Dan cu Ursan si plecarea lor la lupta; descrierea luptei celor doi viteji cu tatarii; ranirea lui Ursan; apararea lui Ursan de catre Dan; salvarea lui Ursan de catre Fulga, fiica sa; sasirea armatei si alungarea tatarilor; luarea lui Dan prizonier de catre tatari.
Punctul culminant prezinta confruntarea dintre Dan si Ghirai, hanul tatar. Dan da dovada de inteligenta la întrebarile hanului, exprimându-si încrederea în viitorul poporului. El nu accepta sa renunte la credinta strabuna, desi hanul îi ofera în schimb viata si multe daruri. Dorinta sa este de a mai saruta o data pamântul tarii sale dragi, înainte de a muri. Ghirai, impresionat, accepta si Dan trece Nistrul, p...