Iubirea

Iubirea este una din cele mai vechi teme ale literaturii lumii ea fiind generata de sentimentul specific omenesc care difera de la om la om în functie de vârsta, sex, credinta, epoca istorica sau apartenenta culturala.
De la iubirea de aproape la iubirea de sine, de la iubirea imposibila la cea domestica, de la emotia adolescentina pâna la sentimentul profund al maturitatii iubirea a facut sa vibreze lira marilor scriitori. Tema iubirii a fost întâlnita înca de la primele scrieri „Cântarea cântarilor” sau „Epopeea lui Ghilgames” iubirea este tema obsedanta literaturii. Scriitorii au cântat iubirea aratând suferinta si fericirea implicata de aceasta si au încercat sa gaseasca un sens vietii si chiar mortii prin iubire, de aceea ea reprezinta mai mult decât un sentiment. Este de fapt un mod de existenta, o sansa data omului de a se ridica de la rangul de muritor.
Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul ANDROGINULUI care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza fiecare fiinta umana. În mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat jumatate femeie.
Iubirea este abordata în literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atât în literatura româna cât si în cea universala sunt: iubirea ca initiere, iubirea ca pasiune si iubirea tragica.
În mentalitatea arhaica iubirea este considerata o mare forta si primul impact cu aceasta s-ar datora unei fiinte supranaturale si reprezinta un proces de initiere configurat într-un singur mit: mitul erotic al zburatorului. Mit fundamental al poporului roman, mitul este dupa cum afirma George Calinescu: „personificarea invaziei instinctului puberal”. În conceptia criticilor, folcloristilor, etnologilor, zburatorul este un spirit rau, privit ca un zmeu sau demon, o naluca, care intra noaptea pe horn având înfatisare de balaur sau de sarpe. Zburatoru